Grigore Caraza

Un exemplu de moralitate și dârzenie

Cu mult înainte de a-l cunoaşte pe Grigore Caraza, auzisem despre el ca despre o persoană deosebită: un om de o rezistenţă surprinzătoare la toate suferinţele şi ispitirile vieţii de închisoare, un fel de legendă vie, mai ales după ce s-a aflat că refuzase să iasă din închisoare la termen. Aş putea spune, fără să exagerez, că Grigore devenise mai mult decât o persoană, devenise un adevărat concept al dârzeniei în faţa sistemului de represiune comunistă exercitată în închisori.

„A trăit eroic până la capăt” dar fără „nici un fel de înţelegere nici pentru limitele, nici pentru neputinţele celorlalţi”

Pe Grigore Caraza îl cunosc foarte bine. Îmi este chiar prieten. Un prieten drag şi pentru care am o deosebită consideraţie. A fost unul dintre cei mai îndârjiţi opozanţi împotriva samavolniciilor comise în închisori, precum şi împotriva acţiunii de dezumanizare şi batjocorire a fiinţei umane din timpul reeducării de la Aiud. În toţi cei peste 20 de ani pe care i-a petrecut în temniţe nu a făcut nici cel mai mic compromis. A trăit eroic până la capăt, de parcă era lipsit de instinct de conservare. Dar (pentru că există şi în cazul lui un dar) Grigore Caraza a ieşit […]

Grigore Caraza – Tânărul cu cea mai lungă detenţie

„…Grigore a fost un fel de paznic al neplierii, o sabie a demnităţii adevărului, care a lovit necruţător în neadevăr, în bestialitate şi în laşitate. Uneori cu prea multă necruţare”.Preot Gheorghe Calciu Grigore Caraza împlinise doar 20 de ani când a pornit pe drumul Golgotei, lăsând acasă încă cinci frați și părinții în lacrimi.

Pentru mine, învăţătorul Grigore Caraza este Eroul-Martir, tipul dascălului care ne lipseşte azi

Îmi stăpânesc cu greu emoţiile când scriu succint câteva rânduri în memoria unui adevărat patriot şi erou, martirizat pentru neclintita lui credinţă în creştinismul ortodox şi dragostea de neam. Sunt ardelean, deci “papistaş“, aşa ne zic fraţii ortodocşi, între mine şi Grigorenco, cum îl strigam, era inerentă o deosebire de formă, nu de fond, în unele situaţii. Dar niciodată n-am uitat şi nu pot să-mi compar cei 6 ani ai mei cu 21 ani de temniţă ai lui Grigore, plus 2 ani de domiciliu obligatoriu. Tortura prin înfometare în hrubele Mariei Tereza, dedicate iobagilor români, a fost politica leninistă aplicată […]

„Un destin tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri…”

Grigore Caraza s-a născut pe 1 Februarie 1929 la Călugăreni – Poiana Teiului, judeţul Neamţ, fiind al cincilea fiu din cei şase ai familiei Ioana şi Vasile Caraza. A fost o înaltă şi lucidă conştiinţă românească, mărturisitor al unei generaţii de excepţie, care a ştiut să moară şi să renască pe toate crucile istorie, el însuşi fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri.

Grigore Caraza – ”decât o zi afară liber în regimul comunist, mai bine în închisoare”

Voi povesti pe scurt viața altui coleg din Aiud, care lucra la Tâmplăria ușoară, tânăr pe atunci ca și mine, Grigore Caraza. S-a născut pe meleagurile descrise de Creangă în amintirile sale. Tânăr învățător la douăzeci de ani, luat de vârtejul vremurilor dureroase pe care le trăia țara după ocupația sovietică, a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă înjghebată pe valea Bistriței și Ozanei. (…) În august 1949, organizația în care era Caraza a fost arestată în întregime și anchetată de Securitatea din Piatra Neamț. Caraza a fost condamnat la opt ani muncă silnică. (…)