Icoane pe pânză la închisoarea Mislea

Cu totul aparte ca atmosferă a fost perioada postului mare. S-a povestit mult din vieţile sfinţilor. S-au cântat rugăciunile specifice postului. Nana le ştia pe toajte. Pentru săptămâna Patimilor s-au făcut pregătiri speciale. În peretele comun cu cămăruţa fără geamuri dintre secţia noastră şi secţia a III – a se afla o firidă. Probabil fusese gemuleţul de la camera neagră, care acum era zidit.

Aici, cu crenguţele furate de prin curţile prin care treceam în timp ce eram duse la duşuri, Nana Sofica a făcut un mic altar. Pentru el s-au lucrat icoane.

Nuţi, o foarte talentată studentă de la Artele frumoase, a desenat pe pânză trei icoane: Calvarul, chipul Lui Christ încununat cu spini şi învierea. Calvarul a fost executat în goblen de Tanti „cea mică”, reprezentând pe Iisus răstignit şi pe cele două personaje care L-au însoţit cu devotament până la. picioarele Crucii: Sfântul loan, Apostolul iubirii şi Maica Sfântă. Capul încoronat cu spini l-am executat eu tot în goblen de pe un cartonaş pe care Nuţi pictase cu acuarele obţinute clandestin de la atelierul de covoare, un chip păstrat în memoria ei harică de pe nu ştiu ce pânză celebră. Cartonaşul a fost rupt în, două la o percheziţie ulterioară. Recuperat de Angela şi lipit se află în casa nepoatei mele. Icoana lucrată, încadrată ulterior în năframă se află pe catapeteasma paraclisului înălţat la Mislea după revoluţie, învierea am executat-o tot eu în punct la un singur fir sub dirijarea lui Nuţi. Mi-a reuşit ceva deosebit. Preotul care a sfinţit ulterior iconiţa a spus că n-a văzut ceva mai frumos.

Iconiţele au fost scoase din închisoare cu mult curaj şi abilitate de Maria R. Ea le-a dat mamei mele care, din recunoştinţă, a lucrat în file o faţă de masă pentru altarul bisericii din satul Mariei, sat aflat în munţii Sebeşului.

(Aspazia Oţel Petrescu – Strigat-am către tine, Doamne)