Îmi amintesc de fratele Traian Dorz. Mărturii inedite din timpul închisorii
Reporter: Preacucernice părinte, când aţi aflat pentru prima dată despre Oastea Domnului?
Păr. Mina: Încă din tinereţe, pe când eram la mănăstirea Hâncu, din Basarabia, prin anii 1936. Atunci primeam în mănăstire foaia Oastei Domnului, Iisus Biruitorul, a părintelui Iosif Trifa, de la Sibiu.
Aveam o apreciere şi o stimă deosebite pentru această lucrare. De altfel, şi după aceea în timpul persecuţiei am avut o atitudine de apărare şi de susţinere faţă de Oastea Domnului. Nu mă lăsam nicodată convins că Oastea Domnului ar fi o sectă, pentru că o ştiam ca o lucrare bună, de zidire sufletească, de trezire a celor ce zac în ignoranţă şi nepăsare.
R.: După câte ştiu l-aţi cunoscut personal pe fr. Traian Dorz la închisoare. Ce vă amintiţi în legătură cu dânsul?
P. M.: (cu vocea caldă, calmă, vorbind rar, convingător): Îmi amintesc de fr. Traian Dorz că prin anii ’62 l-am cunoscut la Stoieneşti, în Balta Dunării, în detenţie. Eu ieşeam la muncă doar vara, o lună sau două, că nu rezistam la frig şi nici la efort. Restul timpului eram ţinuţi în cabane, scoţându-ne la aer foarte puţin, fiind pedepsiţi cumva că nu ieşeam la muncă. Şi apoi, acolo ne întâlneam şi ne întreţineam cu fr. Traian Dorz în discuţii, meditaţii şi cântări. O cântare preferată era „Iisuse al meu prieten drag / din zorii tinereţii / cu Tine eu călătoresc / pân’ la sfârşitul vieţii”.
Acolo în închisoare oficiam câte o slujbă. Dimineaţa făceam Utrenia, un acatist al Domnului Iisus şi al Maicii Domnului, apoi Sfânta Liturghie, la care participa fr. Traian împreună cu alţi credincioşi din Oastea Domnului care făceau parte din grupul lui. Mai era un grup de ostaşi dizidenţi, în frunte cu unul Nicolae Moldoveanu. Apăreau astfel mari discuţii între aceste două grupuri. Era mare dezbinare: el – Moldoveanu – era atras de „evanghelişti”. Cu fr. Traian participam la meditaţii deosebite. Il spovedeam, îl împărtăşeam şi el îi învăţa şi-i îndemna să facă şi ceilalaţi care erau cu el la fel. Îi îndemna să fie cu preoţii şi cu Biserica. Am mai cunoscut acolo şi nişte fraţi din împrejurimile Sibiului, care stăteau mai răzleţi deşi nu erau dezbinaţi de Biserică. Ei vorbeau din Scriptură, dar şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Era unul Capătă Ion, din Ocna Sibiului, şi încă alţii la fel. Ei erau bine pregătiţi, cunoşteau şi literatura Bisericii. Dar ei se ţineau separaţi, deşi – cum am spus – ei nu aveau învăţături străine. În cele din urmă ne-am despărţit de toţi. M-am mai întâlnit cu fr. Traian Dorz la Periprava. El, fr. Traian, a rămas la Periprava, iar pe mine m-au dus la Gherla într-un grup de inapţi.
R.: Dar altceva, mai mult, din închisoare nu vă mai amintiţi despre fr. Traian?
P. M.: După acestea ne-am despărţit şi nu am mai ştiut nimic de el. Dar important este aceasta: Fratele Traian Dorz era un creştin ortodox convins, nu crea probleme între Oaste şi Biserică. Mai mult, el era cu grupul preoţilor şi îndruma pe fraţii credincioşi din Oastea Domnului să fie cu Biserica şi cu preoţii. Eu îi vorbeam, de altfel, adesea despre importanţa Sfintei Liturghii, a preoţiei, a Sfintei Euharistii, lucruri pe care el le urmărea cu atenţie şi preţuire şi era un exemplu bun de comportare între toţi în închisoare.
(Pr. Mina Dobzeu, interviu realizat de fr. Mircea Andronic – In memoriam Traian Dorz. Mărturii la 20 de ani de la trecerea în veșnicie, ediție îngrijită de Corneliu Clop, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, pp. 115-116)
jurodstvo
mai 19, 2011 @ 3:18 pm
prea putine spuse despre acest om mare….
Administrator
mai 22, 2011 @ 6:00 pm
Da Jurodstvo, asa este. Momentat avem doar acest articol despre Traian Dorz insa chiar ieri am facut o estimare a materialelor disponibile despre acest mare marturisitor si cat de curand vom umple golul de informatie. Desigur ca vom posta si poezii scrise de Traian Dorz.
Dorin
iunie 21, 2011 @ 7:01 am
Marturii despre Traian Dorz
,,In anii de detentie petrecuti la Gherla si in colonia de munca de la Periprava-Grind am intalnit suflete alese puse in slujba lui Dumnezeu ca :Pr.Dimitrie Blidaru de la Jdioara,Pr. Ioan Naftanaila, dar mai ales l-am cunoscut pe fratele Traian Dorz,cu care am stat 3 ani pat langa pat.Era prin anul 1960.Se apropia Sf. Pasti,par. Blidaru stia Sf. Liturghie pe de rost,vin a adus un gradinar Ioan Pocora ,intr-un flacon de medicamente,iar paine am avut din bucata de hrana a fr. Traian Dorz din aceea zi….gardienii au aflat si au pus in lanturi preotii si pe fr Traian ,7 zile.”(Par. Iacob-fost detinut politic)
,, Intr-una din zilele anilor ’80 trecand pe la Livada,(satul fratelui )intalnesc acolo multe persoane printre care si frati de la alte confesiuni.Unul dintre ei il intreaba pe fr. Traian:
-Cum poti fratia ta sa mergi la Biserica,unde stii ca merg totii hotii,betivii,desfranati si cu tot felul de pacate.Vino cu mine la noi in adunare sa vezi ce bine te simti,nu ca in Biserica Ortodoxa.
-Frate,Biserica e casa de rugaciune si nu tribunal.La Biserica merg sa ma rog,sa-mi vad si sa-mi spal pacatele mele si nu sa vad si sa judec pacatele altora.In fata lui Dumnezeu mergem sa ne pocaim si sa ne rugam ,nu sa barfim si sa judecam pe fratele nostru.Dupa aceea cel ce a intrebat s-a rosit la fata si nu a mai scos nici o vorba.”(Pavel Pag )
,, S-a auzit ca intre Biserica si Oastea Domnului ar fi o prapastie .Oastea Domnului numai in Biserica e Oastea Domnului.De acee locul nostru este aici .Oastea Domnului nu-i o oaste fara preoti,ea este a Biserici,ea nici nu poate sa fie oaste daca nu-i asa . Noi suntem supusi Biserici.”(Moise Velescu)
Cititor
iunie 28, 2011 @ 8:51 am
[quote name=”Dorin”]Marturii despre Traian Dorz
,,In anii de detentie petrecuti la Gherla si in colonia …”
Dorin, as vrea daca e posibil mai multe informatii in legatura cu acesta intamplare despre Fraian Dorz. Cine este parintele Iacob – fost detinut politic – care face acea martutisire si in ce carte ai gasit-o scrisa?
Multumesc pentru un eventual raspuns
Gabriel Ionita
aprilie 21, 2013 @ 8:40 pm
Așteptăm să postați mai multe din scrierile fratelui Traian! Mulțumim. Doamne ajută!
Administrator
aprilie 24, 2013 @ 11:14 am
Doamne ajută, domnule Gabriel!
Sigur că vom posta mai multe materiale cu timpul. Dar vă rugăm să aveți răbdare căci avem un volum total de muncă mare, și durează.
Daniel
aprilie 2, 2014 @ 7:34 pm
Doamne-ajută. Din articolul ce l-aţi postat se omite cu multă grijă faptul că nu doar pe martirul Traian Dorz l-au lepădat clericii cei cu epoleţi pe sub sutană, ci şi chiar pe confraţii lor mai zeloşi în slujba Lui Hristos.
Dacă veţi citi HRISTOS – MĂRTURIA MEA autobiografie a sa sau veţi viziona materialele făcute de prezentatoarea Lidia Hossu în MEMORIALUL DURERII , veţi afla cum s-au petrecut cu adevărat lucrurile.
Că la distanţă de 25 de ani de la trecerea în clandestinitate a comunismului, încă nu avem nici un nume sau recunoaştere a vinovăţiei, nici din rândul securiştilor civili, nici din rândul vânzătorilor clerici.
Ba, mai mult, avem obstrucţionări tacite şi viclene, a publicizării acestor martiri şi a canonizării lor.
Oricine ar vrea să atingă acest subiect şi să facă lumină asupra acestor adevăruri istorice, este obstrucţionat. Fapt ce dovedeşte că încă mai trăiesc torţionarii şi trădătorii şi cu nici un chip nu vor să se pocăiască, recunoscându-şi greşelile, suportând ruşinea în faţa lumii şi primind iertarea din Mâna Lui Hristos.
Domnule administrator, dacă vreţi să descoperiţi adevărul, pregătiţi-vă de jertfă, el doar aşa se află şi susţine.
Pavel
iunie 20, 2015 @ 12:29 pm
TRAIAN DORZ, ISTORIA UNEI JERTFE, vol. II, pg. 20:
,,Dar Lucrarea Oastei Domnului, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel – Sfântul Oastei, cum l-a numit Părintele Iosif Trifa (inițiatorul văzut al Oastei) – n-a fost trimisă ,,să boteze”…nici să cunune…nici să împartă Cina Domnului, nici să împlinească alte forme de felul acestora care țin numai de slujba preoțească. Pe acestea singură preoția este chemată, este investită si este rânduită a le împlini. Iar noi, ceilalți, trebuie, în privința lor, să respectăm pe acei care au chemarea aceasta, împlinindu-ne datoria față de ele, după porunca Sfintelor Scripturi, oriunde este locul si oricând este vremea rânduită acestora.
CHEMAREA SI MISIUNEA OASTEI DOMNULUI, CA LUCRARE ÎN SLUJBA DUHULUI PROFETIC DIN BISERICĂ, NU ESTE ALTA SI NU TREBUIE SĂ FIE NICIODATĂ ALTA, DECÂT ,,AFLAREA,TRĂIREA SI VESTIREA LUI IISUS CEL RĂSTIGNIT”. Trezirea sufletelor din moartea si somnul păcatelor și aducerea lor la o viață vie in Hristos, în Duhul și porunca Evangheliei Mântuitorului. VESTIREA NAȘTERII DIN NOU ȘI TRĂIREA ÎN TOTUL CU FAPTA, ÎN HRISTOS IISUS. ACEASTĂ VESTIRE VA DA VIEȚII PĂMÂNTEȘTI CEA MAI VREDNICĂ ȘI MAI FRUMOASĂ ÎMPLINIRE, IAR VIEȚII DIN VEACUL VIITOR FERICIREA ȘI SLAVA VEȘNICĂ”.