Importanța duhovnicească a poeziilor din închisoare
Dialog cu părintele Gheorghe Calciu despre folosul duhovnicesc al poeziilor din închisoare:
– Spuneti-ne despre poeziile din închisori, cum le-aţi perceput? În general se vorbeşte despre ele ca de un lucru de la Dumnezeu…
– Absolut. Prezenţa unor poeti în închisoare a fost pentru noi o salvare. Chiar dacă unii nu gustau sensul mistic al poeziilor, însă prin frumuseţea lor, prin estetismul lor, au fost salvatoare pentru noi, ca de altfel orice preocupare intelectuală.
– Aşadar, Dumnezeu a trimis poeţii acolo… Mă gândeam chiar la vorba aceea, că românul s-a născut poet. Citeam în culegerea de poezii a lui Zahu Pană că poezia a fost un specific al Gulagului românesc. Nu ştiu dacă la ruşi sau prin lagărele naziste a existat o astfel de creatie.
– Nici eu nu ştiu să fi existat ceva de genul acesta. E un dar de la Dumnezeu. Şi important este că acest dar pe care Dumnezeu l-a dat românilor a fost folosit de noi în sens spiritual. Toţi învătam poeţii. Era calea noastră de mângâiere când eram singuri. Spuneam poeziile acestea, le repetam, căutam sensul lor şi asta ne consola de foarte multe dureri ale singurătăţii.
– Vorbind cu părintele Iustin Pârvu, mi-a spus un lucru la care eu nu m-am gândit. Stiti, noi în general facem distinctia netă între profan şi sacru, intre cultură fi religie. Iar părintele Iustin mi-a spus că acolo era ca într-o mănăstire, ca într-un laborator în centrul căruia este Hristos. Fiecare vine cu partea lui, unul e prescurar, unul este stupar…
Aşa şi în închisoare, fiecare venea cu contributia lui, unul vorbea despre stupărit, unul spunea ceva de istorie, dar toate aveau un sens spiritual. Era o formă de rezistenţă.
– Da. Aceste activităţi ocupau un timp foarte important în viaţa noastră de celulă. Dacă am face un raport, această preocupare spirituală ocupa mai mult timp decât rugăciunea, pentru că unii erau credincioşi, unii nu erau. Dar în ceea ce priveşte estetica aceasta, toti eram amatori de ea. Şi căutam inţelepciunile ţărăneşti, căutam anumite întâmplâri din viaţa tărănească, pentru că ţăranii aveau lucruri foarte interesante de spus.
(Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, pag. 69)
