Încleştare
Plâng şi mă tânguiesc gândind la moarte
Stau îngeri la răspunderi să mă poarte
Mă prinde-nfricoşata Judecată.
În Iad stau chinuri gata să mă bată.
Mi-e cugetul vieţii sub cuţite.
Balaurul trecutului mă-nghite.
Sunt socotite gândurile toate.
De sub osândă cine mă mai scoate?
O, Maică a Luminii, ia-mă-n pază,
Cu mila Ta nădejdea-mi luminează,
N-am scris niciun pahar de milă-n Carte.
De mila mea pomană cine-mparte?
Mă zugrăveşte ceasul cel din urmă,
Durerea ruşinărilor mă curmă.
Mă văd despodobit de vrednicie,
În gheara morţii mintea nu mai scrie.
O, Maică a Vieţii, dă-mi viaţă,
Suspinul mântuirii mi-l învaţă.
Cuprinde-mă-n Prea Sfânta Ocrotire.
Năvodul morţii-n gol să se deşire.
Mi-e inima din toate prea săracă,
De bunul chip dreptatea mă dezbracă.
Fă-mi parte de-a-durărilor Minune
Supunerii Vieţii, mă supune.
Va fi să mor – dar mă cutremur încă…
Mă-nfrânge groaza, spaima mă mănâncă.
De Dumnezeu Prea Sfântă Născătoare,
Aleargă-n clipă Harul să pogoare!