Ioan Bujoiu

Inginerul Ion E. Bujoiu – un idealist în temnițele comuniste

Fericit, se spune, fericit este acel om care poartă în el un ideal şi căruia îi dă ascultare. Un astfel, de om a fost inginerul Ion E. Bujoiu, care a dat ascultare idealului său până în ultima clipă a vieţii. Acestui mare om îi port o nemărginită recunoştinţă şi având mereu vie prezenţa lui, pentru toţi cei care am fost beneficiari ai darurilor sale binecuvântate de Dumnezeu, vreau să răspund celor care întreabă de el asemenea poetului Nichifor Crainic: „Unde sunt cei care nu mai sunt?”…

Inginerul Ioan Bujoi, un om demn, însetat după adevăr și dreptate

Voi povesti un mic episod al cărui unic martor am fost eu și care cred că este concludent. Mă găseam într-o dimineață cu Bujoiu în birou. A intrat un maior în uniformă, s-a recomandat inspector al ministerului de interne și ne-a întrebat: ”Care este inginerul Bujoiu?” Când Bujoiu s-a ridicat în picioare și a răspuns ”Eu”, maiorul a continuat: ”În calitatea de șef al biroului tehnic, te întreb pe dumneata: Câte cazuri de sabotaj ai avut în subteran sau la suprafață de la începutul anului 1952?”

”Ioan Bujoiu era o persoană cu însușiri morale și intelectuale deosebite”

Printre personalitățile remarcabile ce erau în acel lagăr-închisoare1, amintesc pe inginerul Ioan Bujoiu, profesor la Politehnică, fost ministru al economiei naționale, care conducea biroul tehnic (…) Ioan Bujoiu era un om blând, modest, înțelegător și jovial, având o cultură bogată, apropiat și prietenos. Era o plăcere, o adevărată încântare să te afli în preajma lui ascultându-i glasul plăcut, însuflețit. Era o persoană cu însușiri morale și intelectuale deosebite și nu ne era străin faptul identificării sale cu aspirațiile celor mulți, capabili să contribuie la progresul societății. (Cornel Onaca – Martori și martiri, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000, p. 143) […]

”Numai semidocții și proștii disprețuiesc Biserica”

Inginerul Ioan Bujoiu, considerat de mine unul din primii șapte ingineri ai țării, făcea planul de muncă la mină împreună cu inginerul Balș. Îl cunoscusem de când eram profesor la Lupeni, iar dânsul era director general la societatea Petroșani de exploatare a cărbunelui din Valea Jiului. Într-o zi i-am pus această întrebare:

Ionel Bujoi, suflet cald, de care te puteai apropia imediat

Inginerul Bujoi, Ionel pentru intimi, provenea din marea burghezie, tatăl său fusese director general al căilor ferate, iar socrul său, Ștefănescu, a fost guvernator al Băncii Naționale. Cu asemenea ascendență și cu pregătirea sa profesională, Bujoi a ajuns de tânăr în conducerea Societății Petroșani, cea mai mare întreprindere carboniferă din țară, și în final președintele Consiliului de administrație al acestei societăți care exploata minele din Valea Jiului. În afară de aceasta, Bujoi își crease și un important grup de întreprinderi personale format din fabrica de vâscoză Lupeni, întreprinderea metalurgică Vlăhița, o fabrică de sticlă de la Tomești în Banat, și […]

Bândul și modestul inginer Ioan Bujoiu

În sfârșit începe să mi se contureze figura inginerului Bujoiu. Fusese șeful celui mai important lot al ”Sumanelor Negre”, după acela al generalului Aldea. Acum conducea din punct de vedere tehnic Baia Sprie, pe care a condus-o și cu ani înainte, când era proprietatea lui. Inginerul Bujoiu era incontestabil cea mai mare personalitate din întreaga colonie. Faptul că trebuia să fie în permanență în contact cu conducerea civilă a minei și cu administrația coloniei, îl făcea răspunzător de producția prea mică, față de cererile din ce în ce mai mari. Acestea erau marile necazuri ale inginerului Bujoiu. El era ajutat […]