Ioan Pintilie

Din cumplitele pătimiri ale mucenicului Ioan Pintilie

Se apropiau Sărbătorile Crăciunului. Participasem la o mulțime de grozăvii, dar, cum omul este o ființă înspăimântător de adaptabilă, ne simțeam din ce în ce mai puțin impresionați de monstruozitățile la care participam. […] Cu ochii noștri de vinovați îi priveam cum acum, în postul Sfintelor Sărbători, erau siluiți să-l încalce ”mâncând” din ”drăceștile bunătăți” care deveniseră ”meniuri de tradiție” atât de Nașterea Domnului cât și la Crucificarea Sa, de Paște! […]

Studentul Ioan Pintilie – O figură luminoasă

O figură luminoasă era studentul medicinist Pintilie, sclipitor de deștept și de mare franchețe. Deși sesizase aspectul dubios al unor colegi de cameră, exprimă deseori opinii tot atât de judicioase pe cât de incisive la adresa comunismului, în special al celui sovietic. Printre altele el sancționa sever opiniile laudative privind unele lucrări de anvergură începute de regimul de conducere, spunând că în aceeași manieră au fost construite și piramidele, lăsând în urmă zeci de mii de morți. Pep1 fu convins auzindu-l pe Pintilie, că va fi aspru încondeiat de cei din grupa lui Țurcanu. Medicinistul în cauză era scund, puțin […]

„L-au bătut până a înnebunit”

…A venit din nou Țurcanu, care m-a mutat de la locul meu pe celălalt prici, spunându-le celor din comitet să-mi dea voie să stau întins pe prici, iar închiderea să mă găsească sub pătură. Tot acum voi fi martor la o altă scenă zguduitoare, când l-au bătut pe Ion Pintilie. L-au bătut până a înnebunit. În această stare a început să-i înjure, când pe româneşte, când în limba franceză, trecând apoi la râs şi iar la înjurături. Cei care îl băteau, crezând că simulează, continuau să-l lovească, până ce studentul medicinist de la Iaşi nu a mai putut zice nimic.

Ionică Pintilie – aproape un înger pe pământ

Am considerat ca fiind o mare greseală ședintele legionare pe care le făceau unii camarazi, adunându-se într-un colț, fapt pe care am căutat să-l înlătur, dar nu am reușit. Cel care a venit la mine, eu fiind șef de cameră, și mi-a cerut dezlegarea și participarea la acestea, a fost bunul meu prieten, camarad și coleg de la medicină, Ionică Pintilie. Cu el activasem în libertate, îl cunoșteam bine și se legase între noi o strânsă prietenie.