Ioan Pintilie
  • 30 Decembrie 1926
  • Tecuci, Galați
  • student
  • 2 ani
  • Suceava, Pitești
  • 14 Ianuarie 1951

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

O figură luminoasă era studentul medicinist Pintilie, sclipitor de deștept și de mare franchețe. Deși sesizase aspectul dubios al unor colegi de cameră, exprimă deseori opinii tot atât de judicioase pe cât de incisive la adresa comunismului, în special al celui sovietic. Printre altele el sancționa sever opiniile laudative privind unele lucrări de anvergură începute de regimul de conducere, spunând că în aceeași manieră au fost construite și piramidele, lăsând în urmă zeci de mii de morți.

Pep1 fu convins auzindu-l pe Pintilie, că va fi aspru încondeiat de cei din grupa lui Țurcanu. Medicinistul în cauză era scund, puțin rotofei, dar întreaga ființă exprima inteligență și onestitate. Pep se amuza de umorul sec al respectivului, care povestea întâmplări banale din viața de student la Iași, învăluite într-un farmec deosebit. [...]

Într-una din zile2 sosi odată cu zeama care constituia masa, un butoi de gogonele cu multă moare, extrem de sărată, cu scop bine precizat. Victimele desemnate fură inițial Pep și medicinistul Pintilie, care trebuiau să bea în loc de apă sau ciorbă, acea soluție concetrată de sare. Când cineva făcuse semn să nu i se mai dea lui Pep să bea, acționase acel ordin de a nu-l omorî.

Acesta privi uimit cum Pintilie luă gamela plină de zeamă ultrasărată, care constituia o soluție aproape saturată și conform îndemnului o duse la gură și o bău toată. Când i se dădu să mai bea, el mai ingeră câteva sute de grame.

Nici atunci, nici mai târziu, Pep nu și-a putut da seama dacă medicinistul Pintilie nu acceptă conștient, cu noțiunile științifice pe care le avea, să moară. Torționarii refuzară să-i dea apă atunci când respectivul o ceru. Seara și noaptea trecură cu aceeași atmosferă de iad, în zgomotul de fond al gemetelor.

În dimineața care a urmat, Pintilie, căruia nu i se dăduse de peste 20 de ore nici o înghițitură de apă, era complet tumefiat. Edemele faciale erau atât de mari încât îi împiedicau vederea. Ar mai fi putut fi salvat dacă ar fi fost internat în spital, dar dorința torționarilor era de a-l ucide. Spre seară se produse blocajul renal și începu intoxicarea rapidă a organismului, implicit a creierului și a sistemului nervos. Urmă o scenă care-l obsedă pe Pep multă vreme. Pintilie se sculă de pe locul lui și, în liniștea ce se lăsă brusc în cameră, începu o perorație în franceză, mișcându-se agitat:

-”Voici Professeur, cette terible constelation, voici Professeur!!”, după care, Pintilie se prăbuși pe ciment. Peste două ore el fu scos din cameră. Din cele aflate ulterior, moartea lui surveni după câteva ore. Corpul lui fu băgat în pământ așa cum se bagă gunoaiele și deșeurile, fără nici un semn deasupra gropii.

(Dan Lucinescu - Jertfa (Transfigurări), Editura Siaj, București, 2008, pp. 141-142, 155-156)


1. Pep este însuși autorul, Dan Lucinescu, care vorbește despre sine la persoana a treia.

2. Din acest moment acțiunea se petrece la o distanță de cel puțin câteva zile față de momentul anterior în care memorialistul l-a portretizat pe Ioan Pintilile. Între timp acțiunea de reeducare era deja declanșată iar studenții fuseseră supuși la torturi bestiale și mai ales neîncetate, lucru ce i-a adus într-o stare de agonie paralizantă psihologic. Acesta este și motivul pentru care mucenicul Ioan Pintilie execută ordinul de a bea soluția de sare fără a se opune, nemaigândind urmările.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii