Ion Tatulea – un preot cu inimă de aur

Ține de datoria mea de a nominaliza câțiva oameni pe care memoria mea îi reține pentru caracterul deosebit, pentru atitudinea demnă în cea mai cumplită suferință și pentru noblețea lor sufletească. Am să încep cu preotul de la Biserica Sf. Ion din Iași, Ion Tatulea. Acest om minunat întruchipa chintesența apostolatului creștin, pentru care și-a sacrificat viața. Orice situație, cât de grea ar fi fost, nu îl descumpănea și avea puterea de a încuraja și pe cei din jur, întărindu-le credința în Dumnezeu și susținându-le moralul bicisnic. Avea o inimă de aur, fiind în stare să nu mănânce, să rabde de frig, numai să ajute pe cel căzut în necaz. Cât am stat cu el în celulă, n-am simțit că eram în închisoare, iar despărțirea a fost dureroasă pentru amândoi.

(Vasile Lazăr, Șase ani în infern, Editura Marineasa, Timișoara, 2000, pag. 91)