Pr. Iulian Stoicescu

Părintele Iulian în temnița Aiudului

L-am cunoscut pe Părintele Iulian la Aiud… era prin ’63. Ne aflam într-o cameră de tranziție, la secţie, unde veneau oameni din alte închisori – erau vreo 80-100 – printre care se afla şi Părintele Stoicescu: înalt, frumos, fără barbă – acolo nu se admitea barba la preoți – drept ca un brad. Ne-am împrietenit imediat, în două sau trei zile, când, a venit în vizită la noi colonelul Crăciun (comandantul închisorii Aiud, n.n.) cu tot „statul major” – maiori, căpitani, plutonieri… S-a oprit in uşă (el ştia cine e fiecare, avea rapoartele): – Am venit să vă propun să […]

Părintele Iulian, „un călugăr cu familie”

Prietenia Am vieţuit împreună cu Părintele, căsătoriţi vreau să spun, din ’39 până în ’96, adică 57 de ani. L-am întâlnit prima dată la biblioteca Fundaţiei Universitare Carol I. Este vorba de Bibliotecă Universitară care a ars la Revoluţie, în decembrie 1989. Citeam fiecare la masa lui. Eu eram studentă. Mergeam mai mult acolo, ca să citesc, decât la facultate. Lucram pentru o lucrare de seminar. El terminase Teologia, dar mai venea la bibliotecă să studieze. Eu nu l-am observat, nu mi-a atras atenţia în vreun fel. Dar mi-a povestit el mai târziu cum a fost, în ceea ce-l priveşte. […]

Avva Iulian cel curat cu inima

Iată cum noi, fiii duhovniceşti, ne-am adunat cu sufletul la gură, pentru că, plecându-ne binefăcătorul, chemat la Domnul, ne-au rămas în inimi, săpate cu litere de foc duhovnicesc, cuvintele sale pline de miez şi folos sufletesc pe care va trebui să le lucrăm neobosiţi, fiecare la măsura sa. Am înscris în memoria noastră afectivă, cu fierbinte recunoştinţă şi dragoste, multe dintre cuvintele sale simple dar învietoare. Iată un dialog consemnat ad litteram pe 22 februarie 1996 – dialog pe care noi credem că-l vor aprecia deopotrivă cei care au aflat drumul spre Ierusalimul lăuntric, ca şi pe cei care luptă […]

Pătimirea întru sfinţenie în închisorile comuniste

Avem şi noi dreptul, cei din ”diaspora”, din afara Bucureştiului, să-l socotim pe Părintele Iulian ca fiind preot al nostru. Deşi îl cunosc dinainte de a fi preot, nu voi vorbi despre activitatea lui în Bucureşti, ci aş vrea să privesc asupra altei parohii care a devenit generală şi care schiţează viitorul credincioşilor de mâine – asupra închisorii din Aiud. Şi aceasta pentru a spulbera puţinele cunoştinţe pe care le au credincioşii noştri despre închisori, pentru a aduce la adevărata lumină ce rol au avut mai cu seamă preoţii în închisori. Virgil Ierunca spunea, în recomandarea „Jurnalului fericirii” al lui […]

„Mirosea a sfinţenie, a evlavie, a bunătate…”

Interviu cu părintele Ioan Sabău: În ceea ce-l priveşte pe Părintele Iulian, el a ajuns în închisoare tot prin anii ’59-’60. Când l-am văzut în curte, am sărit şi am spus o vorbă nesocotită: „Mă, Iuliane, ce bine-mi pare că ai venit şi tu!” Eu m-am bucurat că m-am întâlnit cu un prieten despre care atâta vreme nu ştiusem nimic. Mi-a comunicat despre soţia mea că fusese internată la Cluj şi operată de cancer. Ştirea asta m-a zguduit, socotind imposibilă însănătoşirea ei. Aici a văzut că scăpase o vorbă pe care nu trebuia să o spună. Totuşi, pe de-o parte, […]

Un vas ales al Duhului Sfânt

După eliberarea din închisori a deţinuţilor politici, l-am cunoscut pe prof. Ion V. Georgescu, el însuşi eliberat după mulţi ani de închisoare. În dialogurile cu dânsul pe teme spirituale – teologice, duhovniceşti – mi-a povestit multe lucruri despre cei cu care fusese alături ani de zile, oprindu-se adeseori asupra unei persoane pentru care avea nu numai o consideraţie deosebită, dar şi o afecţiune plină de admiraţie pentru ţinuta pe care a avut-o în tot timpul cât au stat împreună. Era vorba despre preotul Iulian Stoicescu. A venit şi ziua în care l-am întâlnit pe Părintele Iulian. Iniţial, crezusem că voi […]

Un preot de foc – Părintele Iulian Stoicescu

„Trebuie să-ţi alegi acum un duhovnic”, mi-a spus Mihail Urzică şi m-a înarmat cu numele câtorva dintre cei mai buni preoţi din Bucureşti pe care-i cunoştea: Părintele Constantin Galeriu de la «Sf. Silvestru», Părintele Alexei Bârcă de la «Bucur», Părintele Iulian Stoicescu de la «Flămânda» (pe care-l văzuse o singură dată, de curând, la înmormântarea unei rude, dar care-l impresionase foarte tare) Părintele Gherontie de la Patriarhie, Părintele Sofian de la «Antim», poate şi alţii. Am început să colind în vederea alegerii: în fiecare duminică mergeam la o altă biserică. Imediat mi-am dat seama că alegerea va fi foarte grea […]

„Asemeni tuturor martirilor creștini, la Părintele Iulian, durerea se transforma în bucurie”

La poalele Mitropoliei, spre miazăzi de Sfatul Țării, pe strada Olimpului, se află așezată de veacuri bune o frumoasă biserică, albă ca o mireasă curată și căreia poporul îi spune ”Flămânda”. (…) Am locuit, din rânduiala divină, o iarnă pe strada Muzelor, chiar lângă altarul bisericii și auzul mi-a fost mângâiat de o cântare dulce, încât m-a apucat spaimă adâncă, socotind că-i arătare de îngeri, de care nu eram nici vrednic, nici pregătit. Mergând pe firul undei sonore am pătruns în biserică unde mi-a reținut îndată atenția armonia arhitecturală și picturală a sfântului locaș. (…) După o fericită zăbavă, s-a […]