”M-a impresionat profund pioşenia, bunătatea lui sufletească”

Subsemnatul Sivoglo Neculai, profesor de limba şi literatura română la Şcoala cu clasele I-IX Dofteana, comuna Dofteana, judeţul Bacău, vă fac cunoscute  următoarele, după revoluţia din Decembrie 1989, privind nedreptatea şi prsecuţia făcute de dictatura care a influenţat tragic soarta unui om de bine.

Despre ce este vorba?

La venirea mea ca profesor în comuna Dofteana, am avut ocazia să cunosc îndeaproape pe preotul Alexandru Mazilu ce-şi desfăşura activitatea în parohia ortodoxă Dofteana. M-a impresionat profund pioşenia, bunătatea lui sufletească, dorinţa permanentă de a veni în sprijinul celor necăjiţi din parohie şi trebuie să remarcăm că sunt foarte mulţi de felul acestora în parohie.

Dovedea cumpătare şi modestie în toate împrejurările vieţii sale. Se citea în fiinţa sa o trăire sufletească puternică, o mare bucurie atunci când reuşea să ajute pe cineva, după care se instala iarăşi într-o stare de mâhnire, pe care o purta ca pe o rană nevindecată.

Am aflat mai târziu cauzele acestei deprimări sufleteşti, rănire puternică a personalităţii sale, printr-o înscenare murdară, printr-o învinuire fără temei, pentru care, fără a fi judecat, a fost închis şi ţinut în detenţie ani în şir într-o închisoare din Dobrogea, ca deţinut politic. Indignarea mea, de care v-am vorbit, de aici a plecat, gândind cum e posibil ca un om ca preotul Mazilu Alexandru, cu o moralitate impresionantă, care făcea mari eforturi materiale pentru a-şi creşte şi educa cei trei copii ai săi, care de cele mai multe ori renunţa la plata serviciilor făcute enoriaşilor  din parohie, a putut avea această soartă.

Cât de mult se bucura atunci când, în anii de după 1968, participa la omagierea eroilor comunei, la monumentul acestora, din faţa primăriei, cu lacrimi de bucurie pe faţă!

Şcolii îi era de mare folos, sfătuind părinţii să-şi lase copiii la şcoală, văzând în aceasta posibilitatea pentru ei de a avea un vitor.

Sunt multe lucruri numai de bine ce se pot spune despre acest lucrător al Bisericii.

Oamenii şi acum îşi aduc aminte  cu respect şi recunoştinţă despre cel care a fost preotul Alexandru Mazilu, deoarece s-a stins din viaţă în toamna anului 1978, cu mâhnirea în suflet pentru nedreptăţile şi acuzaţiile ce i s-au făcut, pentru suferinţele la care a fost supus.

Consider că este necesar să se facă dreptate, de aceea cer insistent să fie reabilitat, măcar după moarte, cel care a fost preotul Alexandru Mazilu, asigurându-i-se liniştea sufletească.

12 III 1990
Dofteana
Prof. M. Sivoglio

(Document publicat în Martiriul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Ramida, 1994, p. 117 și revista Vestitorul Ortodoxiei, anul VI, nr. 111 din 28 februarie 1994)