Marcel Cazacu – un om minunat
Acela care m-a cucerit de la prima vedere și mi s-a lipit de suflet pentru toată viața a fost Marcel Cazacu. Un tânăr frumos, cu ochii mari, pătrunzători și scăpărători la mânie, dar care exprimau totuși bunătate și mărinimie sufletească.
Dumnezeu a fost darnic cu el, înzestrându-l cu frumoase calități și cu o voință de rară dârzenie în fața asupritorilor și torționarilor.
Așa se explică faptul că, fiind condamnat la opt ani închisoare, a executat ani în plus, purtat prin temnițe și lagăre de muncă forțată. Intransigența și dorința de a fi mereu cu capul sus, fără a face cel mai mic compromis, a plătit-o scump: șubrezirea sănătății. A ieșit însă din infernul comunist cu conștiința curată și împăcată cu vitregia soartei. Îi doresc să fie sănătos și să trăiască ani mulți în sânul familiei iubitoare.
După atâta suferință, merită să se bucure, măcar la bătrânețe, de dragostea și liniștea de care nu a avut parte în cei mai frumoși ani ai vieții. A fost și a rămas un om minunat!
(Vasile Lazăr – Șase ani în infern, Editura Marineasa, Timișoara, 2000, pag. 92)