Despre cum m-a schimbat și m-a îndreptat Dumnezeu pe calea cea dreaptă așa încât cu osârdie să lucrez poruncile Lui și să slăvesc pe Sfinții Mărturisitori prin El, care au suferit și au răbdat prigonirile și focul iadului nădăjduind și crezând Întru Unul Dumnezeu, Celui în Treime Închinat, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Mărturia și povestirea mea începe într-o iarnă, acum un an. Pe când eram la muncă, aveam posibilitate și de multe ori timp liber ca să purced spre cunoașterea Lui Dumnezeu și spre înțelegerea voii Lui celei sfinte prin lectura cărților duhovnicești. Si cum sunt român din partea dreaptă a Prutului, la noi mai puține cărți cu acest caracter găsești, lumea de aici și nici librăriile în mare parte nu cunosc pe mărturisitorii cei neînfricați ai Lui Hristos și care în chinuri pentru neamul românesc și pentru credință s-au săvârșit.

În așa fel, descărcasem pe telefon în format PDF mai multe cărți duhovnicești printre care era și cartea "Din temnițe spre sinaxare" din care am ajuns să-i cunosc mai apoi pe cei ce au sfințit acest pământ cu sângele lor de mucenici. A fost prima carte din toate pe care le descărcasem și pe care am început să o citesc cu luare aminte și cu sârguință. Ajunsesem să nu pot să lucrez când era nevoie, sau să mă concetrez mai greu, pentru că eram atât de afundat în această carte încât toată mintea și inima îmi era acolo, în celulele sfințite de acești biruitori ai demonilor și luptători ai Lui Hristos.

Am cunoscut că avem atâția sfinți de care nu știam, atâția mărturisitori care au suferit în temnițele comuniste pentru credința noastră ortodoxă și pentru neamul nostru românesc și care pentru nimic nu s-au lepădat de Hristos și de credința ortodoxă, ci mărturisindu-L pe Hristos cu prețul vieții au împărtășit neamul nostru românesc, cum spune așa puternic și frumos Radu Gyr în poezia "Imn morților":

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s-au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul, nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,
morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrimă de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu vă plânge,
ci se cuminecă prin voi.

Am înțeles că Dumnezeu era în închisori cu ei, am înțeles că Maica Domnului îi întărea, am înțeles că pentru credință și pentru Hristos trebuie să fim gata mereu să suferim, să fim nedreptățiți, să fim prigoniți, să murim. Pentru că sufletul și credința în Hristos, este ce avem mai scump fiecare din noi. După cum a zis și Mântuitorul nostru Iisus Hristos "Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru." (Luca 17, 21). Sufletul este cel mai prețios dar ce îl are fiecare din noi și pentru care trebuie să ne luptăm cu vrăjmașul nevăzut ca să nu ne robească păcatelor, întunericului și iadului. Cu rugăciune trebuie să ne hrănim sufletele și cu citirea Sfintei Scripturi, a Vieților Sfinților, a Filocaliei sau a altor cărți duhovnicești. Să îl adăpăm cu fapte bune, cu nădejde în Dumnezeu și cu multă răbdare, așa vom izbuti.

Spun și eu din toate pe câte le-am înțeles în viața aceasta, să nu credeți că vă învăț pentru că nu sunt decât un păcătos, un gunoi, doar vă împărtășesc și vouă dragi cititori vorbele inimii mele. De multe ori am plâns cu amar când citeam cartea care m-a schimbat atât de mult, "Din temnițe spre sinaxare". Și mereu trebuia să mă șterg pe obraji ca să nu vadă oamenii trăirile și stările mele, pentru că lucram ca vânzător într-o universitate și aveam timp să citesc în timpul orelor sau chiar și în timpul pauzelor studenților. Atât de mult mi-a înfierbântat inima lectura și trăirea imaginativă și puțin simțită a acelei cărți și a întâmplărilor din ea, încât după ce am terminat să o citesc, spuneam la toată lumea despre Sfinții Închisorilor, că îmi sunt foarte aproape sufletului și ca să cunoască și ceilalți ce comori ascunse de slujitorii satanei avem.

Îndrumam pe toți să se roage mărturisitorilor, să îi pomenească, să meargă la moaște să se închine. Cam așa vreau să îmi termin și eu părticica luminată din viața mea datorită cunoașterii și ajutorului sfinților mărturisitori români din temnițile comuniste, dar nu înainte de a relata principala învățătură sustrasă din lectura acestei cărți: Despre rugăciunea minții, sau Rugăciunea lui Iisus. Este rugăciunea prin care au rezistat cu ajutorul Duhul Sfânt cei care au fost bătuți, torționați și chiar omorâți și cu care s-au învrednicit de Raiul pregătit și scaunele înalte pentru mucenicia de pe pământ. De atunci am început să îmi pun întrebarea, ce este această rugăciune, ce înseamna, cât înseamnă și ce trebuie să faci, cum trebuie sa zici "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul".

Întrebările acestea mă munceau de mult timp, după care am uitat pentru un timp de ele și într-o bună zi, printr-o cunoștință, am dat de cartea "Pelerinul Rus" în care se descrie și se explică foarte bine, cum anume, când și în ce împrejurări să începi această rugăciune cu care ajungi la desăvârșire. Am înțeles ce trebuia de înțeles și am purces la treabă. Nu vreau să zic că am înaintat sau că am ajuns la rugăciunea minții trecând de cea vorbită, dar ce vreau să spun este că într-adevăr rugăciunea aceasta este foarte puternică. Ca să ajungi la calitate, trebuie să o spui în cantitate cu mintea pironită în aceste cuvinte "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul". Cel mai bine, învățați-o și treceți la lucrarea ei cu ajutorul unui duhovnic trăitor al acestei rugăciuni.

Cam atât am avut de spus, sunt prea mic și neînsemnat în această lume, doar v-am împărtășit trăirile, simțirile și schimbările pe care le-au făcut Sfinții Închisorilor prin Dumnezeu mie, păcătosului. Doamne ajută!

Cu drag, Ștefan Timuță.

Basarabia, Chișinău 27 octombrie, 2013.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii