Se introduseseră noi genuri de torturi din ce în ce mai diabolice.

Printre altele, trebuia să facem genoflexiuni cu mâinile ridicate. La început cu zecile, apoi cu sutele şi chiar cu miile.

Când cădeam la pământ, săreau torţionarii cu bocancii pe tine. Era ceva de apocalips...

 

Îmi amintesc şi acum de Paul Limberia care ajunsese până la 1200 de genoflexiuni (dacă nu mă înşeală memoria).

Nu ştiu ce legi fizice ar putea explica aceasta. Sărmanul Paul s-a îmbolnăvit. A fost scos din cameră şi nu peste mult a murit.

Paul Limberia avea domiciliul tocmai în oraşul Piteşti.

Vestea morţii lui s-a auzit în oraşul Piteşti. Diagnosticul de pneumonie nu i-a satisfăcut pe părinţii lui. Nu ştiu prin ce intervenţii au reusit să obţină deshumarea.

La autopsie s-a constatat că o bună parte din coaste erau rupte. Probabil un gardian mai inimos i-o fi şoptit ceva familiei.

Era iarnă de-a binelea. Frig... Noi cei de la izolare trebuia să dormim pe nişte paturi metalice rupte, fără saltele.

Geamul de la capătul camerei care dădea spre rândul nostru era tot timpul deschis. Noaptea era un chin. Nu se putea dormi, atât din cauza fiarelor patului, cât şi a frigului. Eram obligaţi să stăm nemişcaţi cu faţa în sus, cu mâinile întinse de-a lungul corpului. Orice mişcare era sancţionată pe loc de plantoanele care făceau cu schimbul pentru a ne trezi.

Încercam cel puţin un deget să-l pot ascunde sub clinul hainei pentru un pic de căldură. Tremuram din toată fiinţa de frig, aşteptând dimineaţa care ştiam că începe cu torturile ei, dar cel putin mă mai încălzeam.

O situaţie puţin nostimă:

Chiar la capătul şirului celor izolaţi, chiar sub geam, dormea Rogobete -un student din Oltenia- puţin mai vârstnic decât noi. Îl invidiam. La puţin timp după culcare Rogobete adormea şi sforăia de se cutremura puşcăria.

Nu-mi imaginam cum este posibil... , când eu nu reuşeam să aţipesc nici o clipă măcar.

În tortură aşteptam noaptea ca să scăpăm de chinurile zilei şi toată noaptea aşteptam ziua ca să scăpăm de frig.

(Aurel Vișovan - Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii