Într-o bună zi, când Zaharia s-a întors de la Ţurcanu, si-a început ritualul, ca de obicei, prin antreul muzical care prevestea iminenta torturii. Aducea de astă dată o nouă metodă, care presupunea atât conditie fizică, cât si un antrenament îndelungat. Iată procedeul utilizat.

Cel torturat era dezbrăcat în pielea goală si descăltat. De retinut faptul că era iarnă si în cameră era frig.

 

Hainele, rufele si încăltămintea erau legate la un loc în cămasă, iar bocceaua trebuia făcută în asa fel încât să poată sta pe cap. Torturatul trebuia să se urce pe tineta de necesităti. Cu bocceaua pe cap si mâinile ridicate, trebuia să stea într-un picior. Avea voie să schimbe piciorul când nu mai putea rezista.

Singura relaxare era atunci când cineva trebuia să se servească de tinetă. Cel de pe tinetă se dădea jos si apoi se urca din nou. Ne mai destindeam si atunci când se servea masa.

În starea de epuizare fizică si sufletească în care ne aflam, unii dintre noi consideram că această metodă se putea suporta pentru a scăpa de cealaltă metodă, a sederii fixe pe prici si prin care trebuiau să treacă toti.

Finalul era întotdeauna o cruntă bătaie, luându-se ca pretext faptul că n-ai vrut să stai un timp mai îndelungat.

Cine are impresia că era usor, să încerce si apoi să mărturisească cât timp a rezistat. Usor de vorbit, mai greu de făptuit.

Majoritatea dintre noi nu au putut-o suporta mai mult de o zi. Au fost cazuri când a durat o zi si o noapte. Eu eram atât de slăbit, că n-am putut să o duc nici măcar jumătate de zi; mi-a întepenit corpul si am căzut pe capacul tinetei. Drept pedeapsă că am căzut, am luat o bătaie care m-a adus în simtiri. Mi se părea că plutesc într-un basm.

Un camarad, Aurel Pandurescu, a îndurat această pozitie timp de trei zile si trei nopti.

Dimineata ne sculam si-l vedeam pe Pandurescu în aceeasi pozitie de cu seară si ne înspăimântam, punându-ne întrebarea de unde avea resurse ca să poată suporta atâta timp acest supliciu.Totusi, după trei zile si trei nopti a căzut si el ca un bustean de pe tinetă. Norocul lui că a căzut între tinetă si prici, amortizând putin lovitura, căci, de ar fi căzut cu fata pe ciment, putea muri pe loc. În momentul când Pandurescu a căzut, nu era decât Măgirescu în cameră, Zaharia lipsea. Şi atunci am observat pe fata lui Măgirescu o schimbare. I-a cerut lui Tudose să-l consulte pe cel căzut. Acesta a recomandat să i se facă frectii pe tot corpul; picioarele, de la genunchi în jos, erau cianozate.

După ce Pandurescu si-a revenit din lesin, spre seară, si-a luat bocceaua si, asa gol, a vrut să se suie din nou pe tinetă. Zaharia nefiind în cameră, Măgirescu a avut curajul să-i spună lui Pandurescu să să se îmbrace si să stea lungit pe prici la locul lui. Nemiscat, Pandurescu a dormit o zi si o noapte, fără să fie bătut si fără să mănânce. Iar Zaharia, probabil la sfatul lui Măgirescu, l-a lăsat în pace în tot acest timp.

Cazul lui Pandurescu a rămas pentru noi toti simbolul rezistentei fizice si morale, iar în urma torturii acesteia i-a rămas o poreclă: „bătrânul fachir”.

De aici se poate vedea că oamenii sunt foarte deosebiti, chiar si numai din punct de vedere fizic. Încercările de le Pitesti si Gherla au infirmat însă multe păreri preconcepute. De unde să fi izvorâtatâta tărie si răbdare? Din carne si din oase?

Se apropia Crăciunul si Anul Nou si nu stiu ce mă făcea să cred că se apropia si pentru noi venirea unor încercări degradante legate de Nasterea Domnului.

(Dumitru Bordeianu - Mărturisiri din mlaștina disperării)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii