Tortura a durat zi şi noapte fără întrerupere. Fără somn. Fără odihnă sau refacere cât de mică. Ne treceau de la o tortură la alta imediat ce observau că la una din ele erai epuizat şi nu mai reacţionai. Nu exista nici o scăpare, nici o sustragere.

Ne-au dat să bem saramură.

În culmea însetării am fost dezbrăcaţi în pielea goală.

Unul trebuia să stea în genunchi, iar celălalt să se urineze îngura lui (după ce prin bătaie a fost oprit de la urinat).

Torturile erau toate una mai crâncenă decât cealaltă.

Le număr pe cele mai importante:

-trebuia să stai pe ciment cu picioarele întinse şi cu mâinile întinse spre vârful degetelor de la picioare. Mereu în aceeaşi pozitie. Când se constata că eşti epuizat pentru această tortură urma alta.

-să stai într-un picior şi cu mâinile ridicate.

-să stai plecat la 90 de grade cu mâinile la vârful degetelor de la picioare.

-să faci genoflexiuni cu mâinile ridicate în sus până la epuizare.

-erai îmbrăcat cu multe zdrenţe şi îţi puneau în spate o raniţă plină cu boarfe. Astfel trebuia să te plimbi prin cameră fără încetare ore în şir. Te încălzeai atât de tare, încât ziceai că porţi un cuptor în spate.

Cei dezumanizaţi mai înainte erau puşi să vegheze ca toate torturile să se desfăşoare "regulamentar" . Astfel îşi dovedeau ataşamentul faţă de regimul comunist şi demonstrau că au părăsit toate concepţiile vechi.

(Mărturia lui Aurel Obreja - Mărturii din iadul temnițelor comuniste)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii