Metodele de tortură și chin

La Canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o baracă cu priciuri duble este în mijloc un coridor larg. Aici sunt aduşi mai mulţi „reacţionari”. Unul este fost colonel, care a luptat ca un brav şi care avea o ţinută de onoare şi demnitate. „Restructuraţii” se reped la ei, îi lovesc, la rup hainele, îi dezbracă şi din lovitură în lovitură bieţii oameni nu mai ştiu ce e cu ei. O coadă de mătură este înfiptă în anusul colonelului şi apoi este ridicat în sus şi purtat ca un soi de drapel, în hohote de râs isteric. Sângele curgea. Colonelul cade la pământ în […]

More

La Suceava, ancheta nu se făcea ziua, ca să nu se audă de afară vaietele de durere. Se făcea numai noaptea, de cum se însera si până la ziuă. În cinci luni, cât am fost anchetat, cei doi călăi care m-au torturat miroseau mereu a băutură. Instrumentele de tortură erau: vâna de bou, cravasa, biciul si ciomagul.

More

O alta încercare ce a macinat din temelii viata detinutilor a fost foamea; foame redata cu autenticitate în poeziile lui Radu Gyr si cele ale lui Nichifor Crainic; foamea cronica, insuportabila, care a umilit, a degradat si a pus în situatii de compatimit pe multi dintre detinutii incapabili sa suporte ceva ce depasea limitele rabdarii.

More

Torturile erau bine dozate si incetau in momentul in care detinutul era pe punctul de a muri. Ele erau variate: bataie, infometare, obligatia de a sta intr-o pozitie fixa 17 ore pe zi – picioarele intinse orizontal, mainile pe ganunchi si bustul la 90 de grade – la cea mai mica miscare supraveghetorul intervenind cu bata; erau fortati sa bea urina, sa manance mizeriile din tineta unde isi faceau necesitatile; siliti sa bea apa cu multa sare si lasati apoi sa se usuce de sete, si multe altele, inventate de mintea bolnava a tortionarilor.

More

Noaptea avea chinurile ei specifice. Dormitul cu faţa în sus şi cu mâinile pe pătură era supravegheat de un planton, care urmărea orice răsucire şi orice mişcare din poziţia impusă. Cea mai mică răsucire se sancţiona pe loc de către planton cu lovituri crâncene de bâtă.

More

În afară de tortura fizică cauzată de poziţia pe care trebuia să o respecţi, era şi o alta, mai groaznică, aceea de a asista la torturile altora. Această tortură psihică cred că a dus la prăbuşirea unui număr mult mai mare de oameni decât tortura fizică.

More

Prima dată când am fost întrebati dacă mai suntem sau nu legionari, numai cinci dintre noi spusesem că nu mai eram. A urmat apoi tortura pozitiei fixe pe prici cu mâinile în sus si bătăile administrate celor ce nu suportau această tortură, continuându-se cu batjocorirea lui Dumnezeu din Săptămâna Patimilor si „pelerinajul” în genunchi prin cameră, timp de opt zile, urmate de lepădarea tuturor de Legiune.

More

În spatele bucătariei de la închisoarea Aiud era obaie cu duşuri pe care aproape orice deţinut o ştia. Lângă baie era o cameră dotată cu un pat de şipci. Deasupra patului era o grindă pe care se fixau opereche de cătuşe. De câte ori am fost introdus în această cameră pentru tortură, cătuşele erau fixate sus pe grindă şi mă aşteptau. Am fost dezbrăcat în pielea goală şi legat cu cătuşele de mâini. Cu picioarele stăteam pe patul de şipci înpoziţie verticală.

More

Torturile au continuat zi şi noapte vreo 7 zile. Într-o seară, Popescu Aristotel a dat ordin reeducatorilor din subordinea lui să nu-mi dea mâncare mie şi lui Fulicea până se întoarce dânsul. Apoi a plecat undeva. S-a reîntors peste vreo jumătate de ceas. Avea în mână o bocceluţă plină cu sare. Mi-a pus în gamela mea un pumn de sare şi într-a lui Fulicea unul. Apoi a mestecat cu lingura ca să se dizolve. Când a socotit că este destul de dizolvată, ni le-a oferit să le mâncăm.  

More

Ţurcanu părăsise între timp încăperea. Operaţiunea fusese declanşată, în aceeaşi zi, înmai multe camere, toate la subsol, şi-i urmărea desfăşurarea. Comanda era acum la Mărtinuş. Prima lui precizare: „Atenţie, bandiţi! Să ţineţi bine minte! Reeducarea; ca şidemascarea, sunt iniţiative ale noastre, ale deţinuţilor. Administraţia închisorii nu are niciun amestec. Să nu care cumva să încercaţi a o implica. Cine încearcă va plăti cu viaţa!”

More

Pe parcurs s-a ajuns la o nebunie colectivă, cu forme tot mai groteşti. Iată o scenă: Ţurcanu se află în faţa unui grup de multă vreme îngrozit şi desfigurat sufleteşte şi toţi tremură electrizaţi, posedaţi, îngroziţi. Nimeni nu îndrăzneşte să gândească decât “pe linia Ţurcanu”.

More

S-au practicat toate sistemele de tortură. În prima perioadă, un grup de tineri deznădăjduiţi s-au aruncat cu mâinile şi capetele în ferestre, cu intenţia de a se sinucide, dar n-au reuşit să moară. După ce au fost vindecaţi de rănile căpătate au intrat în „tură”. Majoritatea au intrat de mai multe ori în tură, căci se dovediseră încă „nesinceri”. În „tură” fiecare rezista după capacitatea sa, dar la o tortură nelimitată şi necontenită nimeni nu poate rezista la infinit.

More

Pe noi, cei cinci, ne ţineau într-un colţ al camerei lângă uşă. Această porţiune a camerei a fost botezată de Țurcanu „Mocirla”. Eram socotiti porci, deoarece nu eram „sinceri” şi „corecţi”. Am fost obligaţi să vorbim ca porcii cu „grohogroho”. Noi, cei din „mocirlă” , eram obligaţi să primim mâncarea stând într-un singur picior şi cu o mână ridicată în sus. Ciorba fierbinte o primeam în gamelă pe palma goală şi plină de răni provenite din opărituri.

More

Tortura a durat zi şi noapte fără întrerupere. Fără somn. Fără odihnă sau refacere cât de mică. Ne treceau de la o tortură la alta imediat ce observau că la una din ele erai epuizat şi nu mai reacţionai. Nu exista nici o scăpare, nici o sustragere.

More

Imediat după oprirea acestui „ritual”, s-a trecut la altul. Am fost dezbrăcaţi în pielea goală şi puşi pe mozaic în şezut. Trebuia să ţinem picioarele întinse spre înainte. Mâinile de asemeni întinse ca să atingem vârful degetelor de la picioare. Ochii ţintă la becul aprins. N-am putut executa această tortură, căci eram epuizaţi de atâta tortură şi atâta chin şi atâtea lovituri ce le-am primit.

More

După ce am fost legaţi, am auzit aceeaşi voce, care era a lui Țurcanu: -Începeti bătaia sistematic! (Precizia cu care a fost organizată procedura satanică, dovedeste că multe asemenea atacuri au mai avut loc înainte de acesta. Dar n-au existat martori supravieţuitori care să fie dispuşi a depune mărturie).

More

Credinţa în Dumnezeu şi religia creştină era ţinta loviturilor în închisoarea Piteşti. Aici trebuia să se producă fisura ! Îmi este groază să repet blasfemiile aduse la adresa Sfintei Fecioare Maria şi a lui Iisus Hristos.

More

Veni şi masa de seară. Un calvar din cale afară de crunt. Palma îmi era numai băşici de fierbinţeala gamelei pe care trebuia să o primesc în palma dreaptă. Mâna stângă trebuia să fie ridicată în sus, la fel şi piciorul stâng, gamela se primea într-un picior.

More

Asa cum n-am uitat Crăciunul lui 1948 de la Suceava, tot asa nu-l voi uita niciodată pe cel din 1950 petrecut în camera 3 subsol. Eram atât de deshidratati si de slăbiti în urma însetării, că păream mai degrabă niste umbre, decât oameni. Dacă până atunci torturile administrate prin bătăi si însetare nu atinseseră încă degradarea absolută, ceea ce voi mărturisi încontinuare avea să intre în domeniul patologiei, iar satanizarea să atingă paroxismul.

More

În viata mea zbuciumată, am răbdat de multe ori de sete în timpul războiului, prin stepele fără hotar ale Rusiei. Până la urmă însă, am găsit si acolo un izvor. Uneori beam din băltoace, strecurând apa prin batistă.

More