Minuni

„Cum aţi supravieţuit aici timp de 48 de ore?”

Un tânăr deţinut a fost adus în baracă1, condamnat la 20 de ani pe baza art. 58 – un student având abia 23 de ani – şi îl chema Alexie. Cu lipsa de experienţă şi cu voiciunea tinereţii nu a întârziat să ajungă la neînțelegeri cu criminalii. Până acum nu fusese niciodată în închisori sau în lagăre şi nu ştia că dacă nu vrei să mori repede trebuie să taci, să te retragi, să fii de acord… Hainele lui erau aproape noi. Criminalii au hotărât să-l dezbrace. Obicei vechi, jucau la cărţi hainele noilor veniţi. Cine câştiga lua putere asupra […]

Maica Domnului mi s-a arătat în celulă

Arestat, am ajuns la Securitatea din Pitești, la sediul de pe stada Egalității. A urmat ancheta, groaza grozăviilor. Ancheta a durat aproape două luni și a fost de o cruzime de neimaginat. (…) Într-o noapte, după bătaie, deși în chinuri cumplite, la rugăciunile mele, Maica Domnului mi-a trimis somnul. Târziu în noapte, m-am trezit mișcat. Crezând că-i gardianul, am întrebat: ”Ce e, domnule gardian, iar mă iei?” Am deschis ochii și, în semiîntunericul celulei, am văzut o nimfă. ”Tu ești, Maica Domnului?”, am întrebat cu voce stinsă. Mi-a răspuns cu glas de dincolo de pământ, cu palma pe fruntea mea: […]

„Vă invidiez părinte!”

Pr. I.: A venit odată gardianul cu un preot din Moldova, care era închis și el. A spus: ”Fă ceva părinte, că nu i se mai oprește hemoragia”. ”De ce?” ”Pentru că am semnat, la vizetă, sentința de divorț”, a spus preotul. R.O.: Soția lui a divorțat?

„Pe cine ai rugat să vină, a venit!”

După stingere, am adormit un pic și iar am fost trezit și dus sus la anchetă. Iarăși o noapte de nesomn, cu întrebări insistente și chinuitoare, despre tot ce-am văzut și-am auzit în Germania. […] În acea noapte, ancheta a durat mai mult, iar când am ajuns în celulă1 n-am mai putut să mă odihnesc deloc. Mă întrebam cât o să pot rezista fără să mă odihnesc și dacă, până la urmă, nu am să încep să vorbesc fără voia mea ceea ce nu trebuia.

„Aceşti bandiţi sunt într-adevăr ticăloşi. Chiar şi Dumnezeu este cu ei”

Doresc să povestesc ceea ce s-a făcut în 30 ianuarie 1962, ziua „Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi loan”. O dimineaţă ceţoasă şi rece – o ceaţă şi o umiditate, care pătrundea în tot corpul. Eram îmbrăcaţi în uniformă vărgată, specifică deţinuţilor. Numai o haină, o cămaşă ruptă pe care o purtam, fie că era o căldură de 40° C, fie era frig de – 30° C. Noi stăteam în bacuri în Delta Dunării la frontiera rusă. Pentru obţinerea căldurii, aveam un butoi de metal cu un volum de 200 litri.

„Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici”

Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte. Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata. Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea : „Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului !”.

„Deschide-Mi, sunt prietenul tău, numele Meu este Iisus”

Pe parcursul anilor petrecuţi la Miercurea Ciuc am avut parte de suficiente izolatoare. Chiar în prima iarnă a trebuit să execut de două ori câte şapta zile – raport făcut de L. – pentru că am fost prinsă însemnând pe peretele de la W.C. cu „hieroglifele” noastre locul de unde trebuia luată corespondenţa pentru Gigi, Adela şi celelalte fete care ocupau o celulă la etaj.

Baia de la Jilava

Am fost transportaţi la închisoarea Jilava pentru ca de aici să luăm drumul spre înapoi la Aiud. Nu ne-am supărat de situaţia în care am ajuns. Din contra, ne-am mai înviorat puţin. În lunga lâncezeală din închisoare a apărut şi o întâmplare mai deosebită. Evenimentul l-am trăit din plin.

Morţi înviaţi

Cel cu care s-a săvârşit minunea următoare m-a rugat să nu fac cunoscut numele lui, deci nu voi satisface curiozitatea cititorului. Dacă Dumnezeu va voi, va face El însuşi cunoscut numele acestuia.

„Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credință și am venit să vă îmbărbătez”

La Crăciun [Valeriu Gafencu n.n.] era destul de înviorat. În noaptea cântarilor îngerești a compus un minunat colind al deținutilor din Targu-Ocna. În patul de alături își dădea sufletul arhimandritul Gherasim Iscu. […] Noaptea aceea de Crăciun nu o voi putea uita pana la sfarsit. Umblam necontenit de la un bolnav la altul, luandu-le pulsul si ingrijindu-i.