Mocirla…umilinței

Pe noi, cei cinci, ne ţineau într-un colţ al camerei lângă uşă. Această porţiune a camerei a fost botezată de Țurcanu „Mocirla”.

Eram socotiti porci, deoarece nu eram „sinceri” şi „corecţi”. Am fost obligaţi să vorbim ca porcii cu „grohogroho”.

Noi, cei din „mocirlă” , eram obligaţi să primim mâncarea stând într-un singur picior şi cu o mână ridicată în sus. Ciorba fierbinte o primeam în gamelă pe palma goală şi plină de răni provenite din opărituri.

Mâncarea era adusă de ajutoarele lui Țurcanu. Toţi erau reeducaţi din prima linie: Stoian, Livinschi şi alţii asemenea lor, dintre cei mai ticăloşi cu putinţă.

Nu s-au multumit cu atâta. Țurcanu a mai inventat încă un chin : gamela cu mâncare ne-o puneau înainte. Noi, cu mâinile la spate şi în genunchi, trebuia să ne aplecăm ca porcul şi să o mâncăm.

După ce mă aplecam puţin, îmi pierdeam echilibrul.Trunchiul era mai greu şi astfel cădeam cu faţa în gamela cu ciorbă fierbinte.Trebuia să calculez în aşa fel încât atunci când cad să lovesc simultan fruntea şi bărbia de marginile gamelei fierbinţi.

Obligatoriu se mânca întreg conţinutul gamelei, iar ce se vărsa pe jos se curăţa cu limba.

A durat acest „şoc” mai mult de două săptămâni. Zi şi noapte fără pic de odihnă şi nici o secundă de somn.

Totuşi am supravieţuit. După ce au considerat că forţa fizică şi morală a fost suficient de distrusă, au început să ne pună întrebările ce erau tocmai scopul securităţii, care lucra în ascuns, din umbră.

(Mărturia lui Aurel Obreja – Mărturii din iadul temnițelor comuniste)