Skip to content

1 Comentariu

  1. Valentin Dorneanu
    ianuarie 28, 2014 @ 11:10 pm

    Ceva e clar – omul era mulţumit cu câte greutăţi şi chinuri, dar îl avea pe Dumnezeu în suflet şi era fericit – avea iubire în suflet.

    Acu vin tot io şi întreb – oare ăştia care îl chinuiau erau fericiţi ?
    Oare în sufletul lor robit de ură mai era iubire ?
    Nu se poate să ai şi ură şi iubire. E clar că erau bolnavi de durerea îndrăcirii.
    La fel şi cei de azi – România nu s-a schimbat foarte mult, e un fel de comunism consumabil, în înveliş de libertate. Dar e mult mai urât în interior.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *