Mulţumire

Eu nu am cuvinte să vă mulţumesc,
Căci m-aţi primit cu suflet părintesc
Şi cu prinos de dragoste curată,  
Mi-aţi fost aici o mamă şi un tată.  

Tot ce-aş putea să spun, nu poate fi 
Decât o gângureală de copil,
Când limba-ncepe abia să se deslege 
Pe care mama totuşi o-nţelege. 

În gângureală mea copilărească,  
Răspund la grija voastră părintească:  
Să ştiţi aşa părinţii mei iubiţi 
Că nu numai pe mine mă primiţi. 

Căci nu sunt singură în drumul meu, 
Atât de lunecos şi-atât de greu
Nu-s singură pe drumul cel spinos,
Cu mine nevăzut este Hristos. 

Şi El în lumea asta e pribeag 
Şi umblă neştiut din prag în prag, 
Cu mine e şi Maica Prea Curată  
În pribegia ei neîncetată. 

Umblând necunoscută prin norod 
Şi tresărind de frica lui Irod.
Cu mine vin şi Sfinţii cei din veac 
Pe care i-a gonit vicleanul drac. 

Apostoli, ucenici şi cuvioşi
Ce-au pribegit prin codrii întunecoşi
Prin munţi, prin peşteri, prin ostroave-ascunşi
De dragoste în inimă străpunşi.

Ce-au suferit senini orişice chin 
Ca să se bucure în Cer deplin
Cu mine pribegesc, luaţi aminte 
Tot şirul sufletelor mari şi sfinte! 

Ce-au răsărit ca stelele târzii
Pe cerul blândei noastre Românii, 
Şi iară sfinţii toţi cu mine vin 
Sfârşiţi de post, de rugă şi de chin 
Şi bat şi ei pe rând  la porţi ca mine 
Cer adăpost la casele creştine. 

Şi-atunci când sufletul vi s-a deschis 
Şi-o vorbă caldă dragii mei mi-aţi  zis, 
Când aşternut şi hrană voi mi-aţi dat 
Cu mine Cerul tot l-aţi mângâiat. 
De aceea pragul vi-i blagoslovit: 
Cu mine pe toţi sfinţii I-aţi primit!

                           1957
                pentru familia Cocoş din Braila,
         drept  recunoştinţă  că  ne-a primit în casa lor 
                  când  noi eram foarte prigonite ; 
          Mi-a dictat şi eu am scris. Sora Ecaterina