Sentinţa de condamnare nr. 38 din 22 ianuarie 1965

TRIBUNALUL MILITAR BUCUREŞTI

Dosar nr. 310/1964

SENTINŢA NR. 38

Astăzi, 22 ianuarie 1965

Tribunalul militar Bucureşti, în deplasare în oraşul Târgu Neamţ, reg. Bacău, compus conform legii din:

PREŞEDINTE: Lt. Colonel de justiţie ALDEA MATEI

Ases. Popular: Căpitan Ene Eugen

Ases. Popular: Căpitan Ene Gheorghe

Procuror militar: Căpitan de justiţie Duma Gheorghe

Secretar: Căpitan de justiţie Bozaş Teodor,

s-a întrunit în şedinţă publică, cu respectarea dispoziţiilor legale, în scopul de a judeca procesul privitor pe inculpatul

Civ. MĂNDIŢĂ NICOLAE, născut la data de 14.10.1889, în comuna Buneşti, raionul Curtea de Argeş, reg. Argeş, fiul lui Ioniţă şi Filofteia, cu domiciliul în Mânăstirea Agapia, raionul Tg. Neamţ, reg. Bacău, de profesie preot – protosingel, necăsătorit, fără avere personală, scos din evidenţele C.M. pentru depăşirea vârstei, având 76 ani, fără antecedente penale (f. 112), studii 5 clase elementare, originea socială agricultori, fără de partid, aflat în stare de libertate, învinuit pentru infracţiunile de răspândire de publicaţii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen. şi speculă, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, inculpatul s-a prezentat în stare de libertate, fără apărător, declarând că se apără singur.

Preşedintele a stabilit identitatea inculpatului, care este la fel cu aceia menţionată în interogatoriul de la dosar.

Procedura îndeplinită.

Secretarul a făcut apelul martorilor propuşi în cauză de acuzare şi anume: Perju Petre, Plugaru Dumitru, Maxim Constantin şi Albu Gheorghe, care au fost prezenţi.

Preşedintele a dispus retragerea martorilor în camera anume destinată.

S-a dat citire de către secretar actului de inculpare de la dosar, iar preşedintele a procedat la luarea interogatoriului inculpatului, care s-a anexat şi dosarul cauzei.

S-a trecut apoi la audierea martorilor prezenţi menţionaţi mai sus, ale căror depoziţii luate cu respectarea dispoziţiilor legale, de asemenea s-au anexat la dosar.

Atât procurorul militar cât şi inculpatul au declarat că nu mai au probe de solicitat în cauză şi au cerut judecarea procesului.

TRIBUNALUL

Deliberând în secret conform prevederilor legale;

Având în vedere că atât procurorul militar cât şi inculpatul au declarat că nu au probe de solicitat în cauză;

Considerând că nici din oficiu nu mai este necesară administrarea altor probe şi că procesul este în stare de judecată;

Pentru aceste motive, cu unanimitate de voturi, tribunalul ia act de declaraţiile părţilor că nu mai au probe de solicitat în cauză şi dispune judecarea procesului în fond.

Dată şi citită în şedinţă publică, astăzi 22.01.1965.

Procurorul militar având cuvântul în fond a arătat împrejurările în care inculpatul în anul 1926 a luat legătură cu Poiţelea Vasile, formând un grup de colportaj a unor cărţi şi broşuri mistic-religioase, cât şi a unor obiecte de cult (cruciuliţe, candele, icoane), din care au mai făcut parte Magirescu Ion, Magirescu Costache, Palade Gheorghe şi Bălan Grigore. Procurorul a mai arătat că inculpatul este autorul a diferite broşuri şi cărţi, care au fost multiplicate şi difuzate de grup, care conţin idei duşmănoase, antisociale. După aceia a analizat diferite pasagii din cărţile scrise de inculpat, din care rezultă că acesta urmărea abaterea oamenilor muncii de la menirea lor, respectiv de a construi societatea socialistă, susţinând că fericirea este sus, în cer, iar nu pe pământ şi că pentru aceasta nu mai trebuie să muncească aşa cum li se cerea în vederea realizării unui trai mai bun. Pentru a evidenţia caracterul antisocial al cărţilor şi broşurilor respective, scrise de inculpat, procurorul militar a dat citire referatului Departamentului Cultelor anexat la dosar, în care se arată că toate aceste materiale, găsite la percheziţia domiciliară efectuată inculpaţilor şi care au fost difuzate de aceştia, sunt interzise de lege. Apoi a menţionat că acest lucru a fost cunoscut şi de către inculpaţi, care au desfăşurat activitatea lor, după 1948, în ascuns difuzând materialele la oameni de încredere, iar pentru a nu fi găsite a luat măsura introducerii unor exemplare în cutii de tablă, care au fost ascunse prin poduri sau pe la fântâni. Procurorul militar a susţinut că fapta inculpatului de a scrie broşuri interzise pe care apoi le-a difuzat, se dovedeşte cu recunoaşterile sale, coroborate, cu declaraţiile celorlalţi coinculpaţi, cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cu corpurile delicte şi cu expertiza tehnică de la dosar. În concluzie, procurorul militar a cerut condamnarea inculpatului Măndiţa Nicolae pentru infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. şi art. 80 C.pen. şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În ce priveşte infracţiunea p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen., procurorul militar a declarat că din probele administrate în cauză nu se dovedeşte că inculpatul ar fi făcut speculă cu materiale de cult religios şi în consecinţă a arătat că pentru această faptă renunţă la învinuire.

Inculpatul Măndiţă Nicolae, având cuvântul în apărarea sa, a susţinut că este nevinovat, deoarece a lucrat pentru binele poporului, mergând pe drumul pe care au mers strămoşii noştri timp de 19 sute de ani.

După aceea preşedintele l-a întrebat pe inculpat dacă mai are ceva de adăugat în apărarea sa, la care acesta, la ultimul cuvânt, a cerut să fie achitat.

Preşedintele a declarat dezbaterile închise în cauza de faţă, iar tribunalul s-a retras în camera de consiliu spre a delibera asupra culpabilităţii inculpatului.

TRIBUNALUL

Deliberând în secret conform prevederilor legale;

Asupra acţiunii penale deschisă prin concluziile de învinuire din 04.11.1964 ale organului de anchetă penală din M.A.I., Dir. Reg. Bucureşti, împotriva inculpatului Măndiţă Nicolae, învinuit pentru infracţiunii de răspândire de publicaţii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen. şi speculă, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen;

Având în vedere concluziile orale ale procurorului militar, precum şi susţinerile inculpatului, făcute personal, în faţa instanţei, în şedinţă publică;

Având în vedere că din instrucţia orală urmată în cauză în şedinţă publică, cât şi din actele de la dosar, care au fost puse în discuţia părţilor în şedinţă publică, se constată următoarele:

ÎN FAPT:

Inculpatul MĂNDIŢĂ NICOLAE, face parte dintr-un lot de 11 infractori (Poiţelea Vasile ş.a.) care a fost soluţionat de acest tribunal prin sentinţa nr. 10 din 09.01.1965, pentru acesta disjungându-se cauza deoarece nu s-a putut prezenta la proces fiind bolnav netransportabil.

În trecut, susnumitul a fost ofiţer de artilerie şi a participat la luptele din primul război mondial, iar în anul 1920 s-a călugărit la Mănăstirea Schitul Măgura, unde mai târziu a fost hirotonisit preot.

Până în anul 1933 a fost preot în mai multe parohii, iar în acest an s-a mutat cu serviciul la Mânăstirea Agapia ca preot şi apoi protosinghel, de unde în 1945 s-a transferat la Mânăstirea Văratecul.

La această mânăstire a stat până în anul 1961, când a fost pensionat, după care a revenit la Mânăstirea Agapia, unde îşi are domiciliul.

Inculpatul Măndiţa Nicolae în anul 1926 a intrat în legătură cu Poiţelea Vasile, din Bucureşti, pe care l-a îndemnat să constituie un grup de colportaj de materiale bisericeşti.

Ca urmare a acestui îndemn, Poiţelea Vasile a trecut la organizarea grupului de colportaj, din care au mai făcut parte Magirescu Ion – decedat – Măgirescu Costache, Palade Gheorghe şi Bălan Grigore.

Aceştia s-au ocupat cu difuzarea de cărţi şi broşuri religioase, precum şi obiecte de cult în Bucureşti şi în diferite localităţi din ţară, activitate în care au mai atras şi pe numiţii Ionescu Jorj, Chiuaru Nicolae, Popa Elena, Tupu Anica, Stoica Gheorghe şi Lazăr Dumitru.

De menţionat este faptul că după anul 1948, când li s-a anulat autorizaţia de colportaj, grupul a desfăşurat această activitate în mod clandestin până în anul 1964, când a fost descoperit de autorităţi.

Materialele difuzate de grup au fost tipărite în diferite tipografii din Bucureşti, Botoşani, Roman şi Bacău.

Din cercetările efectuate s-a constatat că acest grup a deţinut o cantitate de aproximativ 500.000 volume, care au fost ţinute în 4 depozite şi anume: la domiciliile numiţilor Poiţelea Vasile, Măgirescu Costache, Palade Gheorghe şi Bălan Grigore, din Bucureşti, Bd. Republicii nr. 21, şi în str. Sf. Petru Tei nr. 37, la locuinţa numitului Drăgan Ion, din Bucureşti, str. Serg. Scarlat nr. 43, cât şi la numitul Măndiţă Constantin, din satul Buneşti, comuna Zărneşti, raionul Curtea de Argeş.

Cărţile şi broşurile deţinute şi difuzate de inculpaţi, au un caracter antisocial, îndemnând pe cititori să se sustragă de la preocupările pentru problemele vieţii materiale, fac apologia călugăriei, şi conţin idei anticomuniste, fiind menite să pregătească terenul psihologic pe care şi-l doresc duşmanii regimului nostru, care nu văd cu ochi buni cuceririle actuale ale poporului şi faptul că astăzi oamenii se transformă eliberându-se de superstiţiile trecutului.

Majoritatea lucrărilor difuzate de grup au fost scrise de inculpatul Măndiţă Nicolae, care era considerat de toţi membrii grupului ca fiind “părintele spiritual al lor” şi care se bucura de o autoritate deosebită în faţa acestora.

În lucrările sale inculpatului tratează o serie de probleme cu conţinut mistic-religios, duşmănoase regimului democrat-popular din R.P.R.

Astfel, în broşura “Providenţa Divină” inculpatul scrie că “O ţară fără Dumnezeu ar fi menită pierzării definitive”; că cei ce tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu, s-ar coborî în rândul necuvântătoarelor” şi “dacă în şcoli ar fi numai profesori creştini, ce tineret cuminte ar ieşi din ele, cât de bine ar conduce ei ţara”.

În broşurile “Izvorul răutăţilor” şi “Expoziţia idolilor moderni” se încearcă a se crea o imagine falsificată despre viaţa şi realitatea contemporană din ţara noastră, despre educaţia tineretului. Astfel, în broşura “Expoziţia idolilor moderni”, inculpatul afirmă că tineretul este târât de părinţi şi de bătrâni la cârciumi, baluri, serate şi alte locuri de stricare a sufletului, că părinţii sunt ocărâţi şi bătuţi, boierii şi domnii blestemaţi, arhiereii dispreţuiţi şi bisericile socotite ca nişte grajduri”, iar mai departe scrie că “voia bună a oamenilor, petrecerile, cântecele, jocurile, ţinuta vestimentară, alta decât cea de călugăriţe la femei, sunt categorisite ca acte demonice, ca obiceiuri blestemate, diavoleşti.

Aceste idei sunt reluate şi tratate de inculpat şi în alte broşuri, difuzate de grup, cum sunt: “Păcatul sulemenirilor”, “Prin spini la Dumnezeu”, “Crucea călugărilor”, etc.

Într-o altă broşură “Lumea şi sufletul”, la pag. 771-774, inculpatul scrie: “românul ar învia atunci când îşi îndrăgeşte biserica, când năzuieşte după învăţăturile din Sf. Evanghelie şi după acelea a românilor luminaţi cu învăţături adevărat creştineşti, când merge la biserică, când ascultă de popi.

În broşurile “Antihristica”, “Familia” şi “Biserica reală” se arată că bolşevicii ar fi pornit război împotriva lui Dumnezeu, ar fi desfiinţat credinţa, că ar fi asasinat preoţii, călugării, aducând în acelaşi timp elogii naziştilor şi fasciştilor, care au dezlănţuit cel de-al doilea război mondial.

Aceleaşi teme duşmănoase regimului nostru democrat popular sunt reluate de inculpatul Măndiţă Nicolae în lucrările “Privelişti apocaliptice” (38 volume), “Oglinda duhovnicească”, “Vămile văzduhului”, “Ciclul de predici”, “Îndreptarul preotului” şi altele.

Astfel, în “Privelişti apocaliptice” se arată că ştiinţa ar fi deşartă, arborele ale cărui fructe ar aduce moartea, că necredinţa ar duce la sinucidere şi ar prăbuşi în pierzanie toată familia, că raţionalismul ateu şi indiferentismul religios ar fi materialismul cel mai nereuşit, anticriştii din toate vremurile.

În “Vămile văzduhului” inculpatul propagă idei antisociale, din care rezultă că jocurile şi cântecele ar fi o şcoală a satanei, că citirea cărţilor, revistelor şi a jurnalelor rele ar vătăma groaznic, creştinii să nu vorbească cu ereticii, etc.

În anul 1948, după ce li s-a retras autorizaţia de colportaj, inculpatul s-a deplasat la Bucureşti, la domiciliul grupului de colportori, căruia i-a dat instrucţiuni de felul cum să-şi desfăşoare activitatea de difuzare a materialului interzis, în mod clandestin.

Tot atunci inculpatul a dat dispoziţii ca să se procure o maşină de scris, la care Palade Gheorghe să dactilografieze o serie din lucrările scrise de el.

În repetate rânduri a fost vizitat la mănăstirile unde se afla – Văratecul sau Agapia – de Poiţelea Vasile, Măgirescu Costache, Palade Gheorghe şi Bălan Grigore, care i-au adus lucrările dactilografiate de Palade Gheorghe, pentru a le verifica şi eventual completa.

Inculpatul personal a atras în grupul de colportori, pe numiţii Ionescu Jorj, Ţupu Anica şi Chioaru Nicolae, elemente fanatice din asociaţia interzisă “Oastea Domnului”, prin intermediul cărora a difuzat o serie de cărţi şi broşuri interzise, de pe urma cărui fapt a obţinut sume de bani. De asemenea, inculpatul a făcut legătura acestora cu grupul de colportori din Bucureşti, unde susnumiţii s-au deplasat de mai multe ori şi de unde au ridicat cantităţi însemnate de material duşmănos, din care o parte au difuzat-o singuri iar altă parte au dat-o inculpatului care a difuzat-o persoanelor ce veneau la mănăstire.

Fiindu-i teamă de o eventuală persecuţie domiciliară, întrucât ştia că desfăşoară o activitate ilicită, inculpatul în anul 1960, a dat lui Ionescu Jorj şi Popa Costache câte un exemplar din lucrările sale, dactilografiate de Palade Gheorghe, pentru a le ascunde la domiciliile lor din comunele Grigoreni şi Scorţeni, reg. Bacău.

Inculpatul a desfăşurat activitate duşmănoasă şi în cadrul asociaţiei “Oastea Domnului”, îndrumând pe membrii acesteia să-şi continue activitatea prin adunări ţinute sub masca unor botezuri, nunţi sau petreceri familiare.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare, inculpatului i s-au găsit o cantitate însemnată de cărţi şi broşuri interzise, printre care şi revista “Buna Vestire”, “Muncitorul legionar” şi “Comunismul demascat”, precum şi suma de 43.000 lei, provenită din comerţul clandestin şi magnetofonul marca “Philips”, cumpărat în scopuri de propagandă religioasă.

Inculpatului i s-a mai imputat şi faptul de a fi vândut obiecte de cult – cruciuliţe, icoane – fără să fi avut vreo autorizaţie pentru aceasta.

Fiind interogat în instanţă (f. 223-224), inculpatul a recunoscut că a făcut parte din grupul de colportaj de materiale mitic-religioase, împreună cu Poiţelea Vasile, Măgirescu Costache, Palade Nicolae, Palade Gheorghe şi Bălan Grigore, că acest grup şi-a continuat activitatea şi după 1948 când i s-a retras autorizaţia; că în 1955 a aflat de arestarea lui Ionescu Jorj, Popa Elena şi a altor două persoane, care fusese găsite cu materiale religioase în gara Bacău şi că după un an, respectiv în 1956 şi-a reluat această activitate. De asemenea a mai recunoscut că a scris lucrările “Oglinda duhovnicească”, “Izvorul răutăţilor”, “Tămâie şi furturi”, “Diavolul şi cârciumarul”, “Pacea părinţilor cu copii” şi altele, care au fost tipărite la diferite tipografii şi apoi difuzate personal şi prin diverse persoane de încredere. Inculpatul a arătat că a dat dispoziţii să se cumpere 2 maşini de scris, la care Palade Gheorghe i-a dactilografiat lucrările “Vămile văzduhului”, “Un ciclu de predici”, “Privelişti apocaliptice” şi altele. Inculpatul a mai arătat că toţi ceilalţi din grup îl considerau ca pe şeful lor şi că îndrumările pe care le dădea, erau duse la îndeplinire în bune condiţiuni.

Inculpatul a declarat că era informat de cei din grup, despre activitatea desfăşurată de ei şi de câştigurile realizate. Tot la interogatoriul luat de instanţă, inculpatul a mai arătat că din anul 1929 şi până în 1948 a vândut iconiţe, dar că după această dată nu a mai făcut acest lucru.

Faptele inculpatului mai sunt arătate de numiţii Poiţelea Vasile (f. 80-82), Măgirescu Costache (f. 83-85), Palade Gheorghe (f. 86-87), Bălan Grigore (f. 88-89), Ionescu Jorj (f. 90-91), Popa Elena (f. 92-93), Chiuaru Nicolae (f. 97), Tupu Anica (f. 98), ale căror declaraţii se coroborează cu depoziţiile martorilor:

– Cioată Polina (f. 102), care a arătat instanţei că în iulie 1964 a fost la mânăstire, la Măndiţă Nicolae, care i-a dat manuscrisul “Providenţa divină” pe care l-a adus la grupul de colportori din Bucureşti;

– Chiriac Elena (f. 104), care a declarat că a participat la adunările aşa zise “Cuvânt” şi ştie că şi inculpatul a ţinut odată o astfel de adunare.

– Stanciu Maria (f. 105), care a arătat că a fost la inculpat, la mânăstire, pentru a se spovedi şi aceasta i-a dat să scrie din “Vămile văzduhului”;

– Sacaliuc Maria (f. 106), care a afirmat că a difuzat o serie de materiale religioase interzise, care erau scrise de inculpat;

– Guţea Damian (f. 108), călugăr la Mânăstirea Cernica a arătat că i s-au adus la mânăstire vreo 300-400 broşuri religioase, scrise de inculpat, despre care stareţul mânăstirii i-a spus că erau interzise;

– Perju Petre (f. 110 şi f. 225) a declarat că obişnuia să se ducă la mânăstire, la inculpat, pentru a se spovedi şi că aceasta i-a dat drept canon să scrie din “Vămile văzduhuşului”, circa 10-12 caiete, respectiv 24 de vămi. De asemenea a mai arătat că inculpatul i-a mai vândut şi lucrarea scrisă de el “Oglinda duhovnicească”;

– Moraru Anica (f. 114), ştie că soţul ei, Moraru Mandică, scria în caiete din “Vămile văzduhului” şi îi spunea că făcea acel lucru fiindu-i dat canon de Măndiţă Nicolae;

– Crăciun Ioan (f. 115), de asemenea a arătat că inculpatul îi dădea drept canon, ca să citească cărţi religioase, care erau scrise de el. Martorul a mai arătat că inculpatul i-a spus ca să ascundă nişte cărţi religioase, pentru a nu fi descoperite de autorităţi;

– Ionescu Ana (f. 132) a declarat că asculta de îndrumările date de Măndiţa Nicolae şi de ceilalţi din grupul lui;

– Maxim Constantin (f. 226) a arătat că a fost de mai multe ori la mânăstire, cu soţia sa, care se spovedea la inculpat. A citit cărţile, date de inculpat, din care a reţinut că nu trebuia să înjure, să fure, dar să iubească pe aproapele său;

– Albu Gheorghe (f. 227), în 1964 a cumpărat iconiţe şi cărţi religioase de la grupul din Bucureşti, printre care se afla şi broşura “Dai voinţă iei putere” scrisă de Măndiţă Nicolae;

– Plugaru Dumitru (f. 228) a citit mai multe cărţi şi broşuri religioase, scrise de inculpat, printre care şi “Oglinda duhovnicească” şi a transcris pe mai multe caiete, unele părţi din lucrările “Vămile văzduhului” şi “Judecata particulară”.

Faţă de probele de la dosar, analizate mai sus, instanţa reţine în sarcina inculpatului Măndiţă Nicolae, faptul de a fi difuzate în rândul unor persoane credincioase cărţi şi broşuri religioase, scrise de el, care aveau un conţinut interzis.

Instanţa nu reţine în sarcina inculpatului faptul de a fi făcut comerţ fără autorizaţie întrucât pe de o parte a rezultat că obiectele de cult erau confecţionate de membrii grupului şi au fost vândute în cadrul activităţii de colportaj a grupului iar pe de altă parte s-a stabilit că inculpatul a făcut acest lucru până în 1948, când grupul a avut autorizaţie legală.

 

ÎN DREPT:

Inculpatul MĂNDIŢĂ NICOLAE a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise, p.p. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen., ale cărei elemente constitutive sunt întrunite deoarece:

– există latura obiectivă a acestei infracţiuni fiind dovedit că în perioada 1948-1964, inculpatul a deţinut şi difuzat diferite cărţi şi broşuri religioase interzise, cu conţinut antisocial şi anticomunist, majoritatea lor fiind scrise chiar de acesta;

– latura subiectivă a infracţiunii constă în aceia că inculpatul a comis fapta de deţinere şi răspândire a materialului religios interzis cu intenţie, deoarece a prevăzut pericolul social al urmărilor faptelor sale pentru securitatea statului şi liniştea publică şi a dorit ca acestea să se producă.

Văzând şi disp. art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. instanţa urmează a dispune confiscarea averii personale a inculpatului, întrucât fapta săvârşită periclitează securitatea statului.

Având în vedere că în cauză au fost constituite corpuri delicte toate materialele găsite la percheziţia domiciliară făcută inculpatului, care sunt prevăzute în procesele-verbal de la dosar şi că ele au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 325 al. 3 lit. c C.pen., instanţa urmează ca în baza art. 80 C.pen. să dispună confiscarea lor în folosul statului.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de speculă, p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.

Considerând că din probele de la dosar se constată că obiectele de cult – cruciuliţe şi iconiţe, au fost confecţionate de inculpaţi în cadrul grupului şi fără intenţia de speculă, iar în ce priveşte pe inculpat, că acesta a făcut acest lucru până în 1948, când grupul a avut autorizaţie legală, instanţa urmează a face aplicarea art. 4 partea I pct. 4 C.pr.pen. şi a-l achita de orice penalitate.

Văzând disp. art. 320 al. II şi 200 pct. 9 C.pr.pen., instanţa urmează a dispune arestarea inculpatului, întrucât pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, este mai mare de 1 an.

Potrivit disp. art. 109 C.pr.pen. inculpatul urmează a fi obligat să plătească statului cheltuielile ocazionate de anchetarea şi judecarea cauzei.

Pentru aceste motive şi în unire cu concluziile procurorului militar, tribunalul cu unanimitate de voturi declară culpabil pe: Măndiţă Nicolae pentru infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise, p.p. art. 325 alin. 3 lit. c C.pen. şi neculpabil pentru infracţiunea de speculă p.p. de art. 268/17 lit. c C.pen.

Cu unanimitate de voturi declară că nu sunt circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

În consecinţă,

TRIBUNALUL

ÎN NUMELE POPORULUI

HOTĂRĂŞTE:

Cu unanimitate de voturi, făcând aplicarea art. 325 al. 3 lit. c C.pen. condamnă pe MĂNDIŢĂ NICOLAE, la 8 (opt) ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise.

Conform art. 25 pct. 6 al. 2 C.pen. dispune confiscarea totală a averii personale a condamnatului.

Potrivit art. 80 C. pen. Dispune confiscarea în folosul statului a tuturor corpurilor delicte găsite la domiciliul inculpatului şi prevăzute în procesele verbale de la dosar.

Făcând aplicarea art. 4 partea I-a pct. 4 C. pen., achită de orice penalitate pe Măndiţă Nicolae pentru infracţiunea de speculă, prev. Şi pen. De art. 268 ind. 17 lit. c C. pen.

În baza art. 320 alin. 2 C. pen. Dispune arestarea condamnatului.

Conform art. 109 C. pen. îl obligă să plătească statului 1500 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul reintrând apoi în şedinţă publică, preşedintele a dat citire dispozitivului de mai sus.

Cu drept de recurs în termen de 3 zile la tribunalul militar de regiune militară Bucureşti.

Dată şi citită în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 1965 la Tg. Neamţ.

PREŞEDINTE

Lt. colonel de justiţie,

Aldea Matei

SECRETAR,

Bozaş Teodor

(Document publicat în Revista Rost, an V, numărul 51, mai 2007, pp. 20-25)