Nicolae Mărgineanu despre documentarul Demascarea: „Cred că acest film nu se uită uşor!”

Deşi lucrează intens la mai multe proiecte în această perioadă, regizorul Nicolae Mărgineanu a avut bunăvoinţa de a răspunde unor întrebări pentru www.fenomenulpitesti.ro, în dorinţa de a afla mai multe despre felul în care s-a realizat documentarul „Demascarea”, dar şi despre cum se raportează domnia sa la evenimentele şi personajele filmului. O discuţie sinceră şi directă, în ajun de TIFF, cel mai mare eveniment cinematografic românesc, la care a ajuns anul acesta, în mod total neaşteptat, chiar cu filmul regizat anul trecut.

FP.ro: Stimate domnule Mărgineanu, după 1989 v-aţi concentrat tot mai mult pe producţia de documentare, oarecum în dauna lungmetrajelor artistice. Vă aparţine această alegere sau este dictată de piaţă?

Nicolae Mărgineanu: A fost o perioadă în care evenimentele se succedau foarte rapid. În asemenea situaţii documentarul este mult mai aproape de realitate şi ceva mai uşor de realizat. Mai ales din punct de vedere economic.

FP.ro: Cum vă raportaţi la perioada comunistă? De ce atât de multe din filmele dumneavoastră tratează subiecte din trecutul nostru recent?

NM: Eu am trăit din plin această perioadă şi o cunosc destul de bine. E de datoria mea să depun mărturie. În toată perioada comunistă nu am avut voie să rostim adevărul despre problemele românilor şi acum consider că este foarte bine să le limpezim puţin, să cunoaştem istoria noastră recentă.

FP.ro: Care sunt reacţiile publicului la acest gen de filme? Cât de mare este interesul pentru ele?

NM: Nu pot să spun că sunt un succes de public, dar cine are ochi de văzut şi urechi de auzit, poate să vadă şi să audă. Este foarte important ca cel care va fi interesat de istoria perioadei comuniste poate să vadă aceste filme, să-ş facă o părere mai amplă asupra faptelor petrecute. De multe ori un amănunt expresiv, privirea unui om, o replică accidentală, te fac să înţelegi mult mai bine o epocă decât un volum de studii. Apoi mi se pare extrem de important să avem interviuri cu martorii acestor evenimente.

FP.ro: Ce v-a atras la ideea realizării documentarului „Demascarea”?

NM: Dorinţa de a înţelege ce s-a petrecut la închisoarea studenţilor de la Piteşti din partea unor participanţi la aceste evenimente.

FP.ro: Ca fiu de fost deţinut politic, cum v-a marcat contactul cu personajele pe care le-aţi intervievat pentru acest film? Cum i-aţi caracteriza, în câteva fraze?

NM: Ca fiu de deţinut politic ştiam de fenomenul Piteşti. Se vorbea în şoaptă, dar informaţiile circulau. M-am apropiat cu teamă de realizarea acestui film. Faptele sunt neobişnuit de agresive, violenţa a ajuns la cote greu de imaginat pentru un om normal. Mi-era teamă că filmul va fi dominat inevitabil de această violenţă ieşită din comun şi va fi foarte greu de vizionat. Surpriza a venit însă din partea acestor bărbaţi care au depus mărturie şi au vorbit cu discreţie şi înţelegere, cu profunzime şi uneori chiar cu umor despre infernul pe care l-au trăit când încă erau foarte tineri. 

FP.ro: Care a fost cea mai mare dificultate în a reda în film ceea ce s-a întâmplat la Piteşti?

NM: Dificultatea nu a fost a noastră, ci a celor care au avut voinţa să mărturisească ce s-a petrecut acolo acum 60 de ani. Mulţi dintre cei care au traversat iadul din închisoarea Piteşti nu au mai vorbit despre ce s-a petrecu acolo, au dorit să-şi scoată din memorie ororile pe care le-au îndurat. Este greu să faci o astfel de mărturisire, este ca o exorcizare a răului care i-a urmărit o viaţă întreagă.

FP.ro: Ştim că aţi avut un verişor care a cunoscut direct aceste orori. V-aţi gândit la el în timp ce lucraţi la acest film?

NM: Vărul meu, Eugen Mărgineanu, era student la medicină când l-au arestat. A avut o condamnare de trei ani pentru omisiune de denunţ. Ştiam că a fost la Canalul Dunăre-Marea Neagră. De abia după 1990 am aflat că trecuse prin reeducarea de la Piteşti. Ca atâţia alţi colegi de suferinţă a preferat să-şi scoată din memorie faptele oribile pe care le-a trăit acolo. 

FP.ro: În ce măsură montajul final reflectă ideile cu care aţi pornit la începutul muncii? V-aţi modificat în vreun fel viziunea asupra subiectului pe parcursul filmărilor sau a montajului?

NM: Ideea cu care a pornit Alin Mureşan acest film, şi la care am aderat în totalitate, a fost de a descoperi cum au putut supravieţui nişte tineri care au fost supuşi unui experiment dezumanizant. Pe parcursul filmărilor această idee a prins putere de convingere venită din partea celor care mărturiseau. Nu numai că nu ne-am schimbat viziunea, dar am fost ajutaţi de interviurile luate.

FP.ro: Ce aţi dorit să transmiteţi prin film, care este mesajul principal al său?

NM: Proverbul care spune „Să nu-i dai omului cât poate el suporta” este din păcate foarte adevărat. Într-o vreme de normalitate pare incredibil că un astfel de eveniment ca fenomenul Piteşti s-a putut întâmpla. Totuşi el poate reveni oricând sub altă formă. 

FP.ro: Cum apreciaţi reacţiile publicului şi a presei faţă de documentarul „Demascarea”? Vă mulţumesc? V-au surprins, plăcut sau neplăcut?

NM: Cei care văd filmul sunt fără îndoială tulburaţi, unii dintre ei chiar oripilaţi. Cred însă că acest film nu se uită uşor.

FP.ro: V-aţi ataşat mai tare de vreunul din personajele filmului? Dacă da, prin ce?

NM: Aportul personajelor a fost simţitor egal, fiecare dintre ei având o personalitate distinctă. Povestirile lor se completează foarte firesc. Au fost extrem de sinceri încercând să aducă puţină lumină acestui tenebros eveniment. Cinste lor!

FP.ro: Care este momentul cel mai încărcat din punct de vedere emoţional care apare în film?

NM: Mărturia lui Nicolae Purcărea mi se pare cea mai emoţionantă.

FP.ro: Care este prima replică din film care vă vine în minte dacă vă gândiţi la film?

NM: Şi întrebarea a fost veşnică: „Mai crezi în Dumnezeu?”

(Sursa: Fenomenulpitesti.ro)