Niţă Cornel – mărturisirea lui Dumnezeu cu prețul vieții
Pe la sfârsitul lui ianuarie1, Ţurcanu l-a ucis personal pe un tânăr legionar, pe nume Niță Cornel, care fusese premiantul de onoare al liceului teoretic din Bacău si unul dintre cei mai buni studenți ai Politehnicii din București. Ţurcanu l-a ucis zdrobindu-i ficatul cu picioarele, pentru că mărturisise public – auzind și cei de după cearceafuri – că este creștin și legionar și vrea să moară în această credință2.
Nu încape nici o îndoială că Ţurcanu îl adusese în camera 4 spital, ca să demonstreze celui ascuns – care se prea poate să fi fost Nicolski sau Zeller – loialitatea lui față de comuniști și faptul că putea suprima viața unui tânăr, fără pic de milă, atunci când victima își mărturisea public credința în Dumnezeu și în Legiune.
Tânărul acela se asemăna în calități, credință si atitudine, cu Pintilie, fiind, ca și el, unul din cei mai buni dintre noi. Așa s-a făcut că Mișcarea Legionară a dat dintre tinerii ei ce a avut mai de preț, ca jertfe închinate lui Dumnezeu și credinței legionare. Sunt convins că, dacă tineretul legionar ar fi dat numai aceste două jertfe, ar fi împlinit poate prinosul de sacrificiu. Ei valorau cât sute dintre noi, ceilalți.
(Dumitru Bordeianu – Marturisiri din mlaștina disperării)
1. După mărturia lui Gheorghe Măruță acțiunea s-a petrecut la sfârșitul lunii februarie, nu ianuarie. Ținând cont și de faptul că pe fișa matricolă penală a lui Niță Corneliu este consemnată data de 1 martie 1950, ca dată de ieșire definitivă (prin deces), conchidem în mod cert că acțiunea tragediei s-a consumat în seara zilei de 28 februarie 1950.
2. Dumitru Bordeianu este singurul memorialist care consemnează acest detaliu, care este foarte important pentru o eventuală canonizare. Totuși rămâne de cercetat dacă Dumitru Bordeianu a fost martor direct al evenimentului relatat sau doar sursă intermediară, fapt ce poate arunca o umbră de îndoială asupra acestui aspect, dat fiindcă deși este unul foarte important totuși nu este consemnat de martorii care au luat parte la supliciul lui Niță Cornel. Oricum ar fi, considerăm că Niță Cornel poate fi cinstit cel puțin ca martir al neamului.
martie 1, 2013 @ 2:19 pm
Ce minunăție de copil, Niță Cornel, la o vârstă atât de fragedă cu o gândire atât de sănătoasă, conduita morală de excepție, curat copil, mare i-a fost credința în Bunul Dumnezeu și dragostea de neam și țară, ferice de mama care te-a născut.
Acum reeducarea continuă, dar sub altă formă, însă noi suntem așa de slabi și buimăciți.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-mă pe mine păcătoasa.
martie 22, 2014 @ 4:49 pm
„fapt ce poate arunca o umbră de îndoială asupra acestui aspect”
De ce vă este frică să se știe că a fost legionar?
Nu este primul caz când încercați să treceți sub tăcere.
De Dumnezeu nu vă este frică?
martie 22, 2014 @ 8:26 pm
Stimate domn, bănuiesc că în buletinul dumitale nu scrie la rubrica nume/prenume ”ardealul_ortodox”. De aceea, mai întâi de toate, se cade să ai bunul simț să-ți dai măcar un nume de botez.
Pe de altă parte, întrebarea ”De ce vă este frică să se știe că a fost legionar?” îmi pare lipsită de sens câtă vreme, chiar în acest extras memorialistic, autorul specifică cât se poate de clar că [i]”…Așa s-a făcut că Mișcarea Legionară a dat dintre tinerii ei ce a avut mai de preț, ca jertfe închinate lui Dumnezeu…”[/i]. Din această afirmație se înțelege la lumina zilei că Niță Cornel a făcut parte din Legiune, cel mai probabil din Frățiile de Cruce. Cel puțin, așa susține Dumitru Bordeianu, care sigur a fost legionar. Rămâne să stabilească exact treaba asta cercetătorii când vor studia dosarul penal al mărturisitorului Niță Corneliu.
Dar dacă pentru dumneata nu este evident și mulțumitor lucrul acesta, îmi pare rău să spun că noi nu vom vopsi niciodată în verde textele scrise de și despre legionari și nici nu le vom pune crucea cu gratii pe fotografii.
Și asta dintr-un singur motiv: nu facem propagandă ideologică pentru nimeni și nimic.