Notă a D.R.S.P. Oradea privitoare la conţinutul predicilor rostite de episcopul Nicolae de Oradea (6 mai 1950)
Notă,
În luna expirată, episcopul Nicolae Popovici al Oradiei a avut noi manifestări antidemocratice:
Astfel, în prima zi de Paşti, în loc să dea citire – conform deciziei patriarhale – Pastoralei proprii a ţinut în catedrala din Oradea o predică cu substrat antidemocratic, din care cităm:
„I[i]sus Christos a fost înconjurat de duşmani recrutaţi din jurul său şi de către autorităţile civile şi militare, care l-au urmărit până la moarte, iar după moarte a fost păzit de soldaţi înarmaţi, care în faţa adevărului au căzut cu faţa la pământ, pentru că adevărului nimeni nu-i poate sta împotrivă. Ucenicii lui Christos pentru dreptate şi pentru credinţă au fost schingiuiţi, batjocoriţi, au fost supuşi persecuţiilor şi restricţiilor fixate de legile din acele timpuri, ba unii chiar omorâţi.
După cum în trecut Biserica a ieşit învingătoare, după cum I[i]sus a îngropat pe toţi duşmanii săi, tot aşa Biserica va îngropa pe toţi acei care vor lupta împotriva lui.
În încheiere, Popovici a îndemnat credincioşii să devină luptători neînfricaţi ai adevărului propovăduit de I[i]sus. El a urat în continuare ca fiecare credincios să aibă fericirea să i se împlinească gândurile şi dorinţele cele mai tainice. Ultimele cuvinte ale episcopului au fost: „Luptaţi pentru apărarea credinţei lui Cristos. Luptaţi pentru apărarea Bisericii Lui. Nu vă temeţi, nu fiţi vânzători şi trădători ai lui I[i]sus, iubiţi-l pe I[i]sus. Cine îl iubeşte pe I[i]sus suferă pentru El şi nu se teme de nimic”.
În cea de-a doua zi de Paşti, în loc să dea citire Pastoralei patriarhale, conform deciziei lui Justinian Marina, care s-a aplicat pe tot cuprinsul ţării cu excepţia Oradiei, Nicolae Popovici şi-a citit propria pastorală.
Pastorala lui Nicolae Popovici, plină de subînţelesuri şi aluziuni antidemocratice a fost aprobată abia în ultimul moment de Ministerul Cultelor şi numai după ce s-au făcut adăugiri la capitolul dedicat luptei pentru pace, pentru că Popovici ameninţase că nu va ţine slujbele de Paşti.
Dând pastoralele la tipărit, Popovici i-a denaturat sensul, punând să se culeagă cu litere mai groase unele pasaje deosebit de pline de subînţelesuri ca: „Praznicul Biruinţei”, „Praznicul Milei şi al iertării”, „să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru înviere”.
Mai mult, dând citire în a doua zi de Paşti pastoralei proprii, în locul celei a Patriarhului Justinian, Popovici a omis să expună şi pasajele recomandate de Ministerul Cultelor, între care:
„Privind la acest program mare şi larg cât lumea, vă îndemn ca pe nişte fii buni ai Bisericii să lucraţi cu toţii, preoţi şi credincioşi, în comitetele de pace, aşa după cum aţi auzit spunându-vă pe larg în pastorala Sf. Sinod citită înainte cu două săptămâni”.
În cea de-a doua jumătate alunii aprilie a.c., Nicolae Popovici a definitivat suspendarea din funcţie a consilierului său Virgil Moldovan, fost greco-catolic, care fapt a provocat o agitaţie deosebită în rândurile clerului fost greco-catolic.
Cu sprijinul Patriarhului Justinian Marina, Nicolae Popovici a încercat să-şi intimideze vicarul Andrei Coman, preot fost greco-catolic să accepte strămutarea la Patriarhie în funcţiunea inferioară de consilier. Coman neacceptând, Nicolae Popovici a anunţat în public că îl va suspenda, trimiţându-l totodată disciplinar la cursurile de îndrumare de la Arad.
Această atitudine faţă de Coman Andrei a provocat de asemenea o adâncă îngrijorare în rândurile preoţilor foşti greco-catoiici trecuţi la ortodoxie şi satisfacţie clericilor greco-catolici rezistenţi.
Totodată Popovici a refuzat să ia măsuri pentru a ocupa în mod sistematic birourile Episcopiei şi clădirea fostei Episcopii greco-catolice, lăsând să continue „starea de provizorat” şi dând a înţelege că socoteşte unificarea bisericilor de asemenea ca provizorie.
Ba mai mult, a refuzat să ia măsuri împotriva preotului greco-catolic rezistent Maxim Virgil, care prin intermediul numitei Anuca Vartolomei a încercat să sustragă unele bunuri şi manuscrise din biblioteca fostei Episcopii greco-catolice.
Sursa: DRSP Oradea şi Tică
Rap. nr. 10460/1950
J1. nr. 249046/1950
Observaţiuni: În ultimele luni agitaţiile antidemocratice ale lui Nicolae Popovici au luat amploare din ce în ce mai mare: reamintim predicile instigătoare ţinute de Crăciun 1949, de Anul Nou şi cu ocazia centenarului Mihail Eminescu.
Propuneri: Propunem a se înainta prezenta notă celor în drept a lua o hotărâre în legătură cu oportunitatea contopirii Episcopiei Oradiei cu Episcopia Aradului sub conducerea lui Andrei Magieru, episcop de Arad.
Într-adevăr, Episcopiile în cauză sunt din cele mai mici: Ep. Arad cuprinde judeţele Arad şi Hunedoara şi Ep. Oradea judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare (jud. Maramureş a trecut de la Sinodul din februarie 1949 de la Episcopia Oradiei la Episcopia Cluj). Dacă la această contopire jud. Hunedoara ar trece la Arhiepiscopia Sibiului, noua Episcopie ce s-ar crea nu ar mai pune atâtea probleme din punct de vedere al Securităţii şi al agitaţiilor, întrucât Andrei Magieru aplică în general normativele ce i se transmit.
Nicolae Popovici ar putea apoi să fie pensionat ca şi ceilalţi arhierei ostili (Partenie Ciopron, Emilian Antal etc.), pentru a se evita unele comentarii nefavorabile.
(ACNSAS, fond Informativ, dosar 2669, vol. 2, f. 21-23; Document reprodus în lucrarea Despre curajul de a rosti: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, ediție îngrijită de George Enache și Adrian Nicolae Petcu, Editura Partener, Galați, 2009, pp. 132-134)