Note răzleţe pe marginea poeziei creştine a lui Gyr
Într-o permanentă legătură cu Cerul, poetul Radu Gyr scria cu o pană din aripi de îngeri. Cugetarea-i, luminată parcă taboric, avea profunzimea ascetului. Încărcătura mistică a textelor sale te îndeamnă şi astăzi, la o continuă rugăciune pentru salvarea neamului românesc, atît de prigonit în secolul XX. Semantica hristică a versurilor sale demonstrează că duhul Ortodoxiei poate sălăşlui în literatura română.
Prin versurile sale, Radu Demetrescu-Gyr a mişcat milioane de suflete de români într-o epocă interbelică devorată de politicianism criminal. Experienţa detenţiei şi începutul muceniciei sale le-a trăit în 1939 – 1940. Avea să scrie: „Camarazii noştri au dat lagărului valoare de rugăciune şi frunte înaltă de catapeteasmă”.
A cunoscut suflete de crin ale căror miresme le-a transpus pe… hîrtie. Astăzi, cînd totul este de hîrtie, e aproape imposibil să mai descoperi români cu frunţile de iezer carpatin, precum aceia din vremea lu Gyr.
„Eşti azima pe care-n plîns o cere/ Inima noastră pururea flămîndă”.
„Prin tine bem, setoşi, din Mîntuire/ (…) Izvor ne eşti şi cină şi zidire/ Şi patrafir şi cuminecătură”.
Sunt cuvinte „extremiste”, metafore „fundamentaliste”. Iacătă că Radu Gyr se arată un poet „taliban” – după judecata zilelor noastre. Idiosincraziile unei tranziţii care nu mai are nimic sfînt. Versurile şi cîntecele româneşti ale lui Radu Gyr poartă leacurile Crucii. Radu Gyr nu se putea naşte decît în sînul unui neam cu înclinaţii mistice.
„Cu duhul tău – mireasmă de grădină/ ne miruim sub zîmbet de icoane”. Radu Gyr, această icoană a literaturii mistice interbelice şi postbelice, a lăsat amprente în Veşnicie. Peste secole, orice român credincios lui Hristos va lăcrima la auzul versurilor sale. Poemele lui Gyr îţi pătrund în suflet cu aceeaşi forţă a cuvîntului mistic scris în 1938, 1939 sau în 1940.
Considerat „rasist” şi „mistic” pentru că şi-a iubit nemărginit neamul şi l-a slăvit exemplar pe Dumnezeu, Gyr a redat tot ce a simţit în cuvinte şlefuite cu o precizie şi o măiestrie de bijutier. „(…) Catapetesme pentru veac/ Le zidim din foc, din stînci, din mare/ Şi dîrz le tencuim cu sînge dac”. Astăzi, multe catapetesme sînt zidite cu ateism sau indiferentism religios, cu făţărnicie.
Pe Gyr nu l-a îndoit prigoana. L-a zdrobit aproape, dar nu l-a învins chinul de lungă durată la care a fost supus în temniţe, din vremea lui Carol I pînă în anii ’60. El şi ai lui camarazi s-au întors din închisori ca nişte umbre. Totuşi, învingători. „Venim cîntînd din închisori, biruitori/ Duhul martirilor eroi/ Stă peste noi/ Din suferinţe şi din spini/ Se aprind lumini”.
(Silviu ALUPEI – Sursa: Rostonline)