„Nu ştiu ce legi fizice ar putea explica aceasta”
Se introduseseră noi genuri de torturi din ce în ce mai diabolice. Printre altele, trebuia să facem genoflexiuni cu mâinile ridicate. La început cu zecile, apoi cu sutele şi chiar cu miile.
Când cădeam la pământ, săreau torţionarii cu bocancii pe tine. Era ceva de apocalips…
Îmi amintesc şi acum de Paul Limberia care ajunsese până la 1200 de genoflexiuni (dacă nu mă înşeală memoria). Nu ştiu ce legi fizice ar putea explica aceasta1. Sărmanul Paul s-a îmbolnăvit. A fost scos din cameră şi nu peste mult a murit.
Paul Limberia avea domiciliul tocmai în oraşul Piteşti. Vestea morţii lui s-a auzit în oraşul Piteşti. Diagnosticul de pneumonie nu i-a satisfăcut pe părinţii lui. Nu ştiu prin ce intervenţii au reusit să obţină deshumarea. La autopsie s-a constatat că o bună parte din coaste erau rupte. Probabil un gardian mai inimos i-o fi şoptit ceva familiei.
(Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?, Vol. I)
1. De ținut cont că Paul Limberea se afla de câteva luni într-o stare avansată de inaniție din pricina alimentației precare, adesea la limita subzstenței. La Pitești, pe întreg parcursul reeducării, alimentația deținuților nereeducați a variat între 800-900 de calorii pe zi. În aceste condiții, este îndreptățită întrebarea memorialistului dacă legile biologiei ar putea explica executarea a 1200 de genoflexiuni.