Nuți Pătrășcanu – ‘Era cu voința zdrobită, după ce trecuse prin Pitești”
Noi am rezistat fiindcă am fost uniți [în Casimca Jilavei n.n.]. Unde n-a fost înțelegere și sprijin reciproc, au murit. În celula de lângă noi, de pildă, era Nuți Pătrășcanu. (…)
El era scos regulat de la Casimcă și dus la Securitate să dea informații despre noi. Acolo spunea că suntem bandiți, că ne ajutăm unii pe alții, că păstrăm pâinea pentru cei mai slabi, lucruri din astea… Pe urmă, când venea în celulă, începea să plângă și spunea: „Am fost întrebat și am spus asta și asta despre voi”. Era sincer când zicea lucrul acesta, să știi… Cred că nesinceritatea lui era dincolo, dar când îl chemau iar la Securitate, făcea la fel. Era cu voința zdrobită, săracul, după ce trecuse prin Pitești. Până la urmă a murit. La fel, Dan Dumitrescu.
(Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Viața părintelui Gheorghe Calciu, pag. 63)