O încercare a administraţiei
Cei ce munceau trebuiau puşi în conflict cu cei ce nu munceau, ca pretext pentru începerea reeducării, chiar prin mijloace dure. Locurile de muncă erau limitate. Erau vreo 20 de războaie semimecanizate, confiscate micilor proprietari de ateliere prin naţionalizare şi cam tot atâtea manuale. 300 lucrau la acestea în cele două schimburi.
Pentru urzat, depănat, scrobit bumbacul încă 100, pentru bucătărie, pregătirea mesei şi curăţatul zarzavatului, încă 100, deci 500 muncitori. Restul 300, erau şomeri. Am cerut administrţiei fie să creeze trei schmburi, fie să lucreze câte o lună câte o jumătate din efectiv.
Că să dejucăm planul administraţiei, mai ales că munca nu era grea, voiam să lucreze toţi. Puţin timp după începerea lucrului în atelierele de ţesut, a lansat prin ciripitori şi ziarul de perete că numai aceia care vor munci vor primi pachet, vorbitor şi hrană îmbunătăţită, dar n-a acceptat propunerea. I-am convins pe cei de la întreţinere, pe moş Dumitrache şi pe Viţel să susţină cererea noastră. Dar nici directorul, nici subdirectorul n-au cedat. Chiar au început o campanie de învinuiri şi ameninţări la adresa celor ce nu munceau, reducând raţia de mâncare, pregătită separat şi mai prost calitativ.
I-am făcut pe copii să înţeleagă intenţia administraţiei. Aşa că pregătirea diferenţiată a hranei n-a durat decât o zi, două. Bucătarii, deşi primeau raţii separate făceau o singură mâncare pentru toţi; aparent serveau din cazane deosebite. Turnătorii şi-au dat seama şi au introdus omul lor la bucătărie. Atunci s-a întâmplat un act de solidaritate la care administraţia nu se aştepta: cei ce munceau au declarat grevă. „Ori beneficiem toţi de acelaşi regim îmbunătăţit, ori niciunul!”, a fost atitudinea copiilor şa şedinţa convocată de administraţie. În pregătirea lor psihologică, Titi Stoica a avut un rol deosebit. El a fost motorul acţiunii. Pentru că producţia trebuia realizată, se ţesea pânza în contul armistiţiului, şi directorul şi subdirectorul au cedat, fără să renunţe.
(Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtată)