Părintele Eugen Berza, ”un mistic îndumnezeit, un erou creștin, un sfânt”

Pe părintele Eugen Berza l-am cunoscut mai bine după eliberarea din temnițele comuniste, în 1964. Auzisem de lupta lui și-l admiram pentru curajul intrării în această luptă plină de primejdii. Trebuia să ai un mare spirit de luptă și de jertfă ca să intri într-o astfel de acțiune. Când l-am cunoscut personal era preot, slujitor al Domnului. Dar nu un preot oarecare, ci un preot ales, mai rar întâlnit cu o tărie profund creștină, cu respectarea strictă a tuturor rânduielilor sfintei noastre Biserici, pentru a aduce în ea chipul lui Hristos, Dumnezeul nostru pentru a-l așeza pe Mântuitorul nostru în inima lui.

Luptătorul de pe baricadele naționale pentru apărarea Patriei și a legii străbune a trecut acum în arena de luptă pe tărâm interior, spiritual, ca să înfrângă orice patimi care l-ar îndrepta de Dumnezeu. Lupta cu sine însuși.

Era de-acum un mistic îndumnezeit, un erou creștin, un sfânt. Nu-i plăcea să vorbească despe sine, era reținut și rezervat. Dar, privindu-l ca slujitor, înțelegeai de îndată ce-i în inima lui.

Se ridicase pe un piedestal înalt și cucerea prin smerenie și prin pietatea lui. Un aer mistic se degaja din toată ținuta lui care producea un fior sfânt la cei din apropierea lui. Impunea nu numai prin fapte, ci și prin tăcere. Dar oratoria lui era oratoria faptei.

A întemeiat o familie și a reușit să introducă aici un aer de puritate, de sfințenie cum puțini preoți reușesc să o facă. Un preot pe drumul suferinței a reușit să așeze pe același drum pe soție și pe fiica sa. Aceasta arată că lucrarea lui a fost temeinică și binecuvântată de Dumnezeu.

(Pr. Nicolae Grebenea, fragment din scrisoarea rostită la comemorarea unui an de la moartea părintelui Eugen Berza – Petru C. Baciu, Răstigniri ascunse. Mărturii, Editura Fundației Culturale Buna Vestire, București, 2004, pp. 379-380)