Părintele Iliescu-Palanca în lagărul de la mina Nistru
Lagărul de la mina Nistru era condus de doi ofițeri secui, locotenenți, ajutați de alți doi ofițeri ce vorbeau limba maghiară, care puteau fi tot secui sau unguri. (…)
La această mină am dat și de șapte preoți. Printre ei era și Dumitru Iliescu-Palanca, protopop onorific, traducător al predicilor lui Ilie Minat.
La câteva luni după sosire, care s-a făcut în august 1951, am fost dat să lucrez cu dânsul. Era preot în București la bisericuța, ca o bijuterie, Stavropoleos. Îl văzusem în lagăr, în reverendă, o frumusețe. Nu-mi impunea deloc și nu simțeam nicio atracție spre el. Acum lucram împreună numai noi doi. Avea multă încredere în sine. Mi-a mărturisit planurile sale:
– Vom ieși în curând din temniță. Comunismul va cădea, iar americanii vor domina lumea după căderea comunismului. România va fi atunci o țară liberă și Biserica noastră va ieți de sub jugul actual. Eu voi ajunge ministru al cultelor. Mă voi ocupa atunci să scoatem și un ziar, el va trebui să treacă și peste hotare. Aș vrea să am și câte un om de ispravă în fiecare județ, om al meu. Unde te vei duce, sfinția ta, vei fi omul meu de încredere. L-am captat și pe Nicolae Pâslaru. E om foarte bun, iar sfinția ta pari a fi mai slab, dar totuși bun. Te rog intonează câteva ectenii să văd ce voce ai.
Am spus câteva ectenii, al căror ecou se pierdea pe galerie.
– Convenabil, aprobă el.
Trăia cu acest complex al grandorii. Mă întrebam: pe ce lume trăiește?
(Nicolae Grebenea – Aminitiri din întuneric, pag. 272)