Părintele Mihai Tipa, slujitorul în temniţa comunistă
S-a născut la 5 septembrie 1890 în Soloneţul Sucevei, într-o familie de credincioşi ortodocşi. După şcoala primară, între 1902 şi 1910, a urmat Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava, apoi între 1911 şi 1914 a studiat Teologia la Universitatea din Cernăuţi, pe care a absolvit-o abia în 1919, după participarea la Războiul de Reîntregire.
În 1925 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Humoreni, jud. Suceava. După cinci ani de păstorire în această comunitate parohială, a fost mutat la Soloneţ, iar din 1933 a slujit în biserica domnească de la Solca. După instalarea regimului comunist, părintele Tipa a fost urmărit îndeaproape, mai ales pentru activitatea politică liberală pe care o prestase în perioada interbelică.
La aceasta s-a adăugat iniţiativa sa de a face o colectă pentru refacerea turnului bisericii care fusese devastat de un incendiu şi predicile anticomuniste pe care le rostea din faţa altarului. Pentru acestea, în noaptea Adormirii Maicii Domnului a anului 1952, părintele Tipa a fost arestat şi trimis în colonie de muncă pentru 60 de luni.
A muncit în lagărele de la Peninsula şi Poarta Albă, pentru ca în 1955 să fie trimis în justiţie şi condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la cinci ani temniţă grea, pentru infracţiunea de „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
A fost eliberat după o grea detenţie, care i-a afectat grav sănătatea.
(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)