Părintele Nicolae Petculescu, în temniţa comunistă

S-a născut în 1910, într-o familie de credincioşi creştini ortodocşi din Ciupercenii Doljului. După finalizarea celor opt clase seminariale, Nicolae Petculescu a fost hirotonit preot, ajungând să slujească chiar în biserica satului natal. În perioada interbelică a fost angrenat în vâltoarea mişcărilor politice care promiteau schimbarea României şi susţinerea Bisericii.

Cu toate acestea, părintele Petculescu a rămas permanent alături de credincioşii săi, mai ales în vremea războiului care a urmat. După instalarea comunismului, părintele a militat împotriva „socializării agriculturii”, îndemnându-i pe credincioşi să nu accepte colectivizarea.

Autorităţile comuniste au considerat că părintele Petculescu „instigă” populaţia împotriva regimului, trecând la măsuri. La 4 septembrie 1959, părintele a fost arestat şi întemniţat la Securitatea din Craiova.

A fost anchetat pentru aşa-zisa „activitate duşmănoasă”, securiştii nereuşind să-i instrumenteze un dosar de trimitere în justiţie. Totuşi, părintele a primit o decizie de trimitere în lagărul de muncă pentru 72 de luni, trecând prin închisorile de la Craiova, Jilava, Văcăreşti (unde a fost operat) şi în lagărul de la Periprava, unde a muncit timp de 108 zile.

La 6 mai 1964, părintele a fost eliberat din detenţia comunistă.

(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)