Skip to content

2 Comentarii

  1. Romanciuc
    august 17, 2011 @ 2:04 pm

    Citesc paginile acestui site, pe care am intrat foarte intamplator si ma simt incarcata de pacate! Ma intorc, in timp, catra anul 1961, cand mi-am pierdut parintii intr-un mod tragic, si, ma gandesc, poate port pacatele parintilor mei? Nu am ucis, nu am tradat, am muncit o viata, trudesc din greu pentru bucata de painica, dar ma simt oarecum vinovata, de ce oare?

    Răspunde

  2. Administrator
    august 18, 2011 @ 8:17 am

    Doamne ajuta Evdochia!
    Eu zic sa nu-ti amarasti sufletul gandidu-te ca duci poveri care nu sunt ale tale. Iti recomand sa citesti acest articol pentru a te clarifica mai bine in ceea ce priveste „purtarea” pacatelor parintilor tai: [url]http://www.ortodoxiatinerilor.ro/discursuri-in-sfanta-scriptura/120-controverse-biblie/17977-dumnezeu-nu-pedepseste-pentru-pacatele-parintilor.html[/url]
    Totusi, daca constiinta te arata vinovata cu ceva, cerceteaza-te cu de-amanuntul ca sa afli unde ai gresit si ce ai de indreptat.
    Cu toata inima iti recomand sa mergi la o spovedanie generala, daca nu ai mai facut asta de mult timp.
    Pacatele facute de-a lungul timpului ni se fac sac de nisip in spate si ne impovareaza inima. Ne incarca constiinta, iar constiinta …daca ne acuza…ne acuza pe drept…iar daca ne da pace…tot pe drept este. Dar pace nu primim pana nu ne impacam cu Dumnezeu si cu oamenii. Iar la impacare cu Dumnezeu ajungem doar cand renuntam la omul cel vechi din noi, la toate pacatele noastre. Spovedania este impacarea cu Dumnezeu si iertarea primita de la intreaga Biserica.
    Dupa spovedanie sufletul se usureaza de toata greutatea pacatului si se simte din nou liber si bucuros de toate.
    Doamne ajuta!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *