Părintele Sofian cel ales

A fost un sfânt omul acesta. L-am avut duhovnic 40 de ani. Mi-e dor de drumul acela, de locul acela. Aştept să mă întâlnesc cu el. Mă-ntreb unde-o fi Părintele Sofian acum? Mă rog pentru el în fiecare zi. Aşa mi-e dor de el! Mă rog pentru el, pentru că mult m-a ajutat în viaţă. Sunt sigură că este viu. Mă rog la Dumnezeu să-l numere cu sfinţii. Mă rog pentru toţi părinţii pe care i-am cunoscut: Părintele Sofian, Părintele Galeriu, Pătintele Iachint, Părintele Cleopa, Părintele Paisie, Părintele Iulian – era un preot deosebit -, Părintele Paulin Lecca şi ceilalţi.

Marii sfinţi sunt oameni care au trăit cu Dumnezeu. A fost un om al lui Dumnezeu. Abia aştept să mă întâlnesc cu el Nu ştiu cum va fi. Dar am mare nădejde că-i voi întâlni pe toţi pe care i-am cunoscut. Mă rog la Dumnezeu să aibă grijă de mine. Fiecare moare altfel. Părintele-mi spunea că trebuie să avem nădejde. Ultimele cuvinte au fost: „Să vă răsplătească Dumnezeu”, când l-am sunat de la Sinaia și i-am spus că mă rog pentru el. Cum să mă răsplătească? Să mă primească la El, asta aştept. Şi să mă intâlnesc cu Părintele.

A fost o perioadă aspru. Avea o duritate, când era mai tânăr. La început mă punea la respect… apoi am devenit prieteni.

Era blând şi bun. Îi depăşea pe toţi în comportament. Era plăcut, era foarte delicat. Orice-i spuneai nu răspundea imediat. Două secunde tăcea, apoi răspundea. Era puţin rezervat.

Am nădejdea că este în rândul celor aleşi. A suferit atât… a suferit mult săracul!

Aceşti oameni se roagă pentru noi. Atâta timp cât sunt ei, Dumnezeu mai are milă de omenirea aceasta şi-i iartă pe toţi că nu ştiu ce fac.

(Veronica Struțeanu – Părintele Sofian, ediția a II-a revăzută și adăugită de Constanța Costea și Ioana Iancovescu, Editura Bizantină, București, 2012, pp. 267-268)