Părintele Toma Gherasimescu – ”Tare a trăit frumos şi a suferit mult pentru Hristos!”
Sihăstria ar trebui să facă ce a făcut un preot, aici, într-un sat la noi, Toma Gherasimescu. Era preot celibatar din judeţul Bacău.
– El era vestit în toată ţara.
– Cel mai bun misionar intern.
– A murit în puşcărie?
– Nu. Am fost cu el în aceeaşi celulă. Părintele Toma Gherasimescu era un preot foarte cult şi un mare misionar. Era de la Comăneşti. Nu s-a căsătorit. Părinţii i-au lăsat o casă şi un ogor. El le-a vândut şi şi-a cumpărat o tipografie. A dat examenul de capacitate pentru învăţământul religios odată cu mine.
– Şi unde este îngropat Părintele Toma Gherasimescu?
– La Mânăstirea Dealu. S-a dus acolo, că nu avea cine-l îngriji. Acolo este un azil de călugări şi preoţi bătrâni. Acolo a murit.
– El cum a suportat puşcăria? A fost şi el bărbătos în suferinţă?
– Foarte mult. Am stat cu el şi cu mai mulţi părinţi jumătate de an, în aceeaşi celulă. Îl atacau, în prostia lor, nişte ardeleni greco-catolici. Eu i-am luat totdeauna apărarea. Şi ultima oară când i-am dojenit, că eram vechi în puşcărie şi cu lagăr, cuvântul meu era totuşi aprobat până la urmă. Eram destul de bine organizaţi în puşcărie. Le-am spus: „Când se va scrie «Istoria misionarismului intern în România», în fruntea tuturor, iată, pe acest preot pe care voi îl denigraţi am să-l pun!”. El a plâns! El avea o activitate antisectară foarte puternică. Unde se ducea el cu broşurile lui, vorbea la obiect, se stingea secta. Mari succese a avut!
– Desigur, conta şi viaţa lui harismatică.
– Da! De aceea trebuie să te gândeşti la el. Eu singur aş subscrie pentru Părintele Toma Gherasimescu. Tare a trăit frumos şi a suferit mult pentru Hristos!
(Pr. Dimitrie Bejan – Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Vol. II)