Patimile devin insuportabile în condiţii de îngrădire forţată a lor
O problemă care a costat multe vieti a fost fumatul. Pentru un „chistoc” – în limbaj de fumători – aruncat intentionat de un paznic si ridicat de un detinut, s-a ajuns deseori la represalii fatale.
Regulamentul prevedea că detinutul, când era scos la plimbare în tarcuri special amenajate, trebuia să meargă cu mâinile la spate si privirea în pământ. Orice abatere de la această disciplină era aspru sanctionată cu arest sever de unde, dacă era iarnă, rar se mai iesea.
Numai bietii fumători stiu cât au suferit din cauza acestei patimi. Pentru ei, închisoarea a fost mult mai grea decât pentru nefumători.*
(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaştina disperării)
* De unde se vede limpede că nu există patimi neînsemnate. Orice patimă e pierzătoare de suflet, pentru că robeste constiinta, desfiintează libertatea omului si îl împinge la fapte necugetate. A muri pentru un chistoc de tigară e nu numai o prostie, ci un păcat de neiertat. Acolo unde nu poate birui prin mari încercări si chinuri, satana învinge prin „micile” noastre patimi (n. ed.).