Cu Paul Păltănea am avut o lungă și fertilă relație epistolară, în funcție de impasurile ce le întâlneam în cercetările mele ocazionale de istorie locală. Recitind corespondența dintre noi și reconstituind circumstanțele din care s-a întrupat, aproape nu-i de crezut că Galațiul (orașul, dar și județul) a avut un istoric așa de bine așezat în acribie, în noime, în hrisoave și în corectitudine intelectuală.
Domnule Păltănea, pentru început, v-aș ruga să creionați câteva repere biografice și de carieră. M-am născut la București, la 24 iunie 1924, iar în 1926 am venit cu familia la Galați. Cursurile primare le-am urmat la Școala nr.1 din Galați, astăzi Mănăstirea „Sfinții Arhangeli Mihail și Gavril”, sub îndrumarea directorului Constantin Popovici, un excelent învățător al vremii de atunci. Am continuat la Liceul „Vasile Alecsandri”, între anii 1935-1943. De prin clasa a IV-a ( astăzi a VIII-a), impresionat de erudiția pe care o manifestau majoritatea profesorilor care ne predau m-am îndreptat spre Facultatea de Litere. Interesul pentru istorie mi l-am format prin întâlnirea, întâmplătoare, cu monumentala […]
Sunteți, am convingerea, discipolul, poate prietenul, unor mari personalități din lumea culturii. Oferiți-ne câteva exemple. Cum se simte fostul copil dintr-un sat moldovean într-o asemenea lume? Voi evoca numai două personalități, mă bucur mult că am fost contemporan cu ele. Marin Preda mai întâi; puterea fascinației lui epice stă în insolitare, adică harul de a reinventa lumea în imagini noi, care poartă ceva din farmecul primordial al facerii lumii. Apoi voi evoca un istoric tânăr, pe Paul Păltănea.
A fost un privilegiu și o mare onoare să stau în preajma Domnului Păltănea, aproape 30 de ani. Domnul Păltănea era o persoană extraordinară, cu farmec, un istoric profund, îndrăgostit de adevăr, de cercetarea celui mai mic și aparent neînsemnat detaliu. Ca bibliotecar, a alcătuit cu profesionalism, cu migală, cataloage de referință:
”Adunând ani din tinerețea mea, petrecuți în temnițele și lagărele comuniste, ei sunt zece în cap:patru și jumătate în prima detenție, cinci și jumătate în a doua” (Paul Păltănea) Toader Buculei: Ce factori au determinat opțiunea dvs pentru a sluji muza Clio? Paul Păltănea: Hotărâtoare a fost întâlnirea de prin anii 1938-1939 cu o rudenie a mamei, profesorul Ion Tohăneanu, care era și directorul Liceului pe care-l urmam. […] Convorbirile cu Ion Tohăneanu, un transilvănean cu studii universitare la București, stăpânit încă de înfiorările verbului lui Nicolae Iorga și ale lui Vasile Pârvan, pe care-i audiase cu asiduitate, au înmulțit rodul Școlii, […]
Paul Păltănea, alt coleg de suferinţă aflat cu noi, în temniţele Aiudului. Prin comportamentul său desăvârşit şi prin multiplele cunoştinţe în domeniul istoriei, Paul Păltănea a contribuit mult la menţinerea moralului şi curajului nostru de a rezista în faţa tuturor încercărilor diabolice de exterminare prin foame, frig şi torturi. Născut în Bucureşti, la 25 iunie 1924, este adus de părinţii săi în oraşul Galaţi (1926), unde urmează cursul primar (1931-1935) şi Liceul „Vasile Alecsandri” (1935-1943). Se înscrie la Universitatea din Bucureşti şi urmează Facultatea de Litere şi Filozofie, secţia Istorie (1943-1947).
