Petre Anculia, martir pentru Hristos în perioada regimului comunist

S-a născut în familia unor harnici ţărani din sudul Banatului. Părinţii săi, Petru şi Marta, au avut patru copii, pe care i-au crescut şi educat cu credinţă în Dumnezeu şi cu respect pentru morala creştină. Erau oameni simpli, dar credincioşi şi destoinici, iubitori de adevăr şi dreptate.

Era încă puternică tradiţia grănicerească în rândul locuitorilor din Teregova. Pe temelia ei, s-a conturat în timp o conduită deosebită a oamenilor locului, puternic marcată de simţământul demnităţii, de voinţa libertăţii, de rezistenţă la opresiune.

În această atmosferă umană aparte, s-a definit şi personalitatea tânărului Petru Anculia. Credinţa în Dumnezeu, voinţa de a trăi ca om liber şi în spiritul religiei creştine îi definesc întreaga viaţă, până la sfârşitul tragic din iama anului 1949. A absolvit şapte clase primare în localitatea natală, apoi urmează cursurile şcolii profesionale CFR, din Caransebeş. Îl atrage însă altă meserie. La Caransebeş a învăţat croitoria şi cojocăritul de la un meşter particular. După scurgerea celor şase ani de pregătire (trei ani ucenic şi trei ani calfă) se întoarce la Teregova, unde practică cojocăritul. Va fi respectat de săteni pentru priceperea, destoinicia şi corectitudinea cu care îşi practică meseria. La 16 februarie 1935 se căsătoreşte cu tânăra Ana Stoichescu şi vor avea două fete: Elena şi Maria. După intrarea României în cel de al doilea război mondial, este concentrat la Regimentul 96 Infanterie, apoi trimis pe frontul de Est. Cunoaşte ororile războiului între 10 martie 1942 şi 23 august 1944.

La sfârşitul conflagraţiei mondiale se reîntoarce în Teregova şi va funcţiona un timp ca om de serviciu la Primăria din această localitate¹. Ocupaţia militară sovietică asupra României şi instalarea regimului politic comunist, ateu şi totalitar, provoacă o firească reacţie de rezistenţă în conştiinţa lui Petru Anculia. Devine unul dintre apropiaţii notarului Gheorghe Ionescu din comuna Teregova. Acesta a pregătit pentru rezistenţă anticomunistă întreaga comunitate din localitate². Petru Anculia a fost unul din principalii colaboratori ai notarului Gheorghe Ionescu în organizarea rezistenţei, în aprovizionarea şi susţinerea luptătorilor anticomunişti din Munţii Banatului. La sfârşitul anului 1948, se refugiază în munţi şi se alătură grupului de luptători anticomunişti conduşi de avocatul Spiru Blănaru³. Un raport al Securităţii din Timişoara, din februarie 1949, îl menţionează ca făcând parte din acest grup⁴. A depus şi el jurământul „de credinţă în faţa lui Dumnezeu şi Sfânta Cruce” că „va lupta pe viaţă şi pe moarte, cu toate mijloacele posibile pentru Sfânta Biserică a lui Hristos, pentru zdrobirea comunismului”. Participă la toate acţiunile acestui grup, fiind ucis în anul 1949, în zona Munţilor Semenic⁵.

Trupul ciuruit de gloanţe a fost adus de Securitate şi expus în faţa clădirii Prefecturii Teregova pentru a înfricoşa populaţia⁶. A fost înmormântat în secret de autorităţile comuniste la marginea comunei Teregova, în „cimitirul vitelor“. Un nou mormânt fără cruce va adăposti trupul unui martir care s-a jertfit pentru apărarea credinţei creştine şi a Bisericii strămoşeşti, pentru înlăturarea unui regim politic ateu şi oprimator.

(Ioan Munteanu – Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 2007, pp. 51-52)

1. Informaţii de la Ana Anculia, soţia lui Petre Anculia, adunate de profesoara Gabriela Bica.

2. Rezistenţa anticomunistă din Munţii Banatului. Interviuri şi evocări, Timişoara, Editura Marineasa, 1998, p. 79 – 80.

3. Ibidem, p. 117.

4. A.T.M.T.T., fond Penal, dosar 64/Caraş Severin, vol. 3, f. 149 – 150; vol. 2, f. 41 – 42.

5. Ibidem, vol. 3, f. 195. Vezi şi Rezistenţa anticomunistă din Munţii Banatului în documente, Bucureşti, Editura Fundaţia Academia Civică, 2000, p. 115 – 117.

6. Rezistenţa anticomunistă… Interviuri şi evocări, p. 117 – 118.