Petre Țuțea, jucându-se cu focul fără să se ardă

Într-o zi s-au deschis toate uşile celulelor şi camerelor mari, toţi deţinuţii fiind lăsaţi liber prin curte de-a valma, sub pretextul dărâmării unor magazii şi a modificării unor imobile din incinta închisorii.

După aproape 17 ani de izolare, teroare şi groază ne vedeam cu toţii prin curte, putând să comunicăm între noi fără frică.

Totuşi, cei din Zarcă rămâneau pe loc sub regimul sever instituit pe această secţie. Aceştia constituiau – în cel mai bun caz – doar zece la sută din numărul total al deţinuţilor.

Colonelul Crăciun se plimba printre deţinuţi îndemnându-i să profite de soare şi de aer liber. Zicea el: Regimul comunist işi va dovedi umanismul de care este animat prin fapte concrete. Regimul comunist v-a vrut numai binele, curățindu-vă de putregaiul legionaro-fascisto-burghez. Dacă aveţi de spus ceva, o puteţi face acum. Sunteţi liberi să spuneţi orice. Doar în acest scop am construit această tribună în curte. Cu adevărat, în curte s-a amenajat un fel de estradă.

Într-o bună zi, cine credeţi că urcă la această tribună? Tocmai PETRE ŢUŢEA în persoană.

Atenţia tuturor deţinuţilor s-a îndreptat asupra vorbitorului. Acesta nu era un „nimeni” sau un „ştiu cine”, ci era unul din tăriile pe care se baza moralul miilor de deţinuţi din închisoarea Aiudului.

Colonelul Crăciun a luat cuvântul înaintea lui PetreŢuţea, făcând introducerea în subiect:

– Acum vă va vorbi domnul profesor Petre Ţuţea despre ce este socialismul şi care sunt urmările lui benefice pentru omenire.

A fost pentru prima şi ultima oară când am auzit o adevărată lecţie asupra marxismului. Obiectivă, fără lozinci şi laude răsuflate şi fără vreo hulă împotriva acestei doctrine.

A fost o lecţie ţinută de un pedagog talentat care a ştiut să se joace cu focul fără să se ardă. A ştiut să calce in mlaştina fără să se afunde în ea. În încheiere a zis:

– Acestea sunt teoriile care au fost impuse în ţară, la care noi trebuie să reflectăm şi să tragem concluzii.

După ce Petre Ţuţea a terminat cu lecţia, a luat din nou cuvântul comandantul închisorii:

– Ne uimim cum un legionar poate să cunoască atât de bine marxism-leninismul. …Dar să nu vă închipuiţi că noi credem prin aceasta că Petre Ţuţea a venit de partea noastră. Nit! Petre Ţuţea tot un „bandit” rămâne… Ştim noi destul de bine că în celulă cu legionarii lui el tot lecţii legionare face. Tot principii legionare învaţă pe toată lumea…

Azi a vorbit aici despre marxism… Aceasta nu înseamnă că ne-a păcălit pe noi, sau că noi suntem atât de proşti ca să-i acordăm o legitimaţie falsă lui Petre Ţuţea.

Cu asta Petre Ţuţea a coborât de la tribună, iar colonelul Crăciun a continuat astfel:

– Cât de „oameni” suntem şi cât respectăm noi comuniştii toate principiile „umanitare” universal recunoscute, vă vom dovedi în curând.

Dacă noi am fi vrut, puteam să vă omorâm pe toţi că doar aveam forţe suficiente. Apusul ne-a recunoscut. Cum regimul comunist se conduce numai după principii „umanitare”, noi le aplicăm pe acestea.

(Octavian Voinea – Masacrearea studențimii române, de Gheorghe Andreica)