Poetul închisorilor Constantin Aurel Dragodan, evocat la Teleorman
În data de 30 aprilie 2015, Muzeul Judeţean Teleorman a organizat o a doua acţiune dedicată comemorării deţinuţilor politici teleormăneni. Anul trecut, cel readus în memoria unora şi prezentat altora care nu ştiau că a existat acest martir al temniţelor comuniste, a fost Ioan IANOLIDE. Acum, cel evocat a fost Magistrul, adică teleormăneanul Constantin-Aurel DRAGODAN, născut în mun. Alexandria, crescut în Com. Piatra, după care plecat să înfunde puşcăriile comuniste pentru 22 de ani fără întrerupere. Muzeul a organizat această acţiune împreună cu AFDPR – Filiala Teleorman şi cu Fundaţia Ion GAVRILĂ-OGORANU – Filiala Teleorman.
De lăudat această iniţiativă, din mai multe motive, dar în special datorită faptului că ”actorii” principali au fost, de fapt, elevii de clasa a 10-a ai unuia dintre liceele oraşului, însoţiţi de trei dintre profesorii lor. Cu această ocazie, tinerii liceeni au putut vedea şi asculta istoria, încă vie, a detenţiei politice comuniste din România, deoarece pe lângă prezentarea personalităţii Magistrului, răposat în 2000, ei au avut ocazia să asculte ”poveştile” de închisoare ale dlui. Petre VIŞAN, Preşedintele AFDPR – Filiala Teleorman, precum şi ale dnei. Dorina CRISTEA, cea care a executat 5 ani de puşcărie politică pentru faptul că nu şi-a denunţat soţul (renumitul Dumitru CRISTEA), care recita poezie interzisă în acele vremuri (Radu GYR, Nichifor CRAINIC etc)!!!
Le-a fost oarecum greu lor, tinerilor elevi, să accepte faptul că au putut exista oameni, reprezentanţi ai regimului comunist, care au condamnat la detenţie politică alţi oameni, pentru perioade de câte… 50 de ani – căci acesta este cazul Magistrului! El a fost condamnat, iniţial, la o pedeapsă de 25 de ani şi, în timp ce-şi ispăşea această pedeapsă, a mai fost condamnat, a doua oară, la încă 25 de ani! Ei bine, a făcut 22 de ani de puşcărie, fără nici o zi de pauză!
Elevii cu pricina, fiind copii de clasa a 10-a de liceu, aveau vârste mai mici de 22 de ani, iar la îndemnul organizatorilor acestei acţiuni de a privi cu ochii minţii un om care a stat în puşcărie politică o perioadă mai lungă decât vârstele lor actuale, ei au rămas şocaţi! Dar, culmea, şocaţi au rămas şi profesorii care îi însoţeau pe ei! Nici lor nu le venea, parcă, a crede aşa ceva!
Pe finalul întâlnirii mi-a venit şi mie rândul să îl descriu pe C.A. Dragodan aşa cum l-am cunoscut, lucru care nu mi-a fost prea greu deoarece Magistul este unul dintre mentorii mei din punct de vedere al instruirii personale faţă de România fostă cândva naţional-creştină.
De asemenea, am încercat, cu puterile mele, să-i lămuresc într-o cât mai mare măsură pe liceenii participanţi faţă de dilema lor numită – „de ce a trebuit ca românii, în număr de câteva sute de mii, să se opună regimului comunist?!” Şi aşa este! Pentru un om care n-a trăit în vremurile respective şi care primeşte informaţie absolut incorectă şi distorsionată faţă de realitatea timpului respectiv, întrebarea aceasta este mai mult decât legitimă. În România, înainte de 1944, au fost, firesc, fel şi fel de regimuri politice, iar românii nu s-au ridicat împotriva lor! Ah, că exista luptă politică, luptă dusă de militanţii partidelor politice, asta da, aşa a fost, dar poporul, cetăţeanul de rând, nu se ridica împotriva regimului conservator, liberal, ţărănist, naţional-creştin etc. Împotriva regimului comunist însă s-au ridicat câteva sute de mii de români.
De ce au făcut aceasta?! Păi, conform declaraţiilor lor, datorită faptului că au aflat, unii mai repede alţii ceva mai târziu, că respectivul regim este unul ateu, de tip iudeo-satanic, ce urmărea, aşa cum foarte repede s-a dat pe faţă, reeducarea poporului român profund creştin la momentul 23 august ’44 şi transformarea lui într-un popor fără de Dumnezeu, internaţionalizat, comunizat şi robotizat faţă de comenzile ce veneau dinspre blestemata Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice (URSS). Scoaterea lui Dumnezeu din viaţa noastră, a românilor, eliminarea Lui din sufletul poporului şi satanizarea acestuia, asta urmărea, în primul rând, regimul comunist instalat la putere după fatidica zi de 23 august.
Ei bine, împotriva acestei idei (precum şi a celorlalte: naţionalizarea proprietăţii private, colectivizarea agriculturii, nivelarea socială etc) s-au ridicat românii – unii dintre ei – trăitori la vremea respectivă, iar cei mai mulţi, cei mai vehemenţi, cei mai organizaţi şi cei mai conştienţi de imensul pericol reprezentat de regimul ateo-comunist, au fost legionarii. Printre ei şi Magistrul, cel căruia i-a fost dedicată ziua de 30 aprilie 2015 de către Muzeul Judeţean Teleorman.
Acum, dacă tot suntem în libertate, să ne rugăm Domnului pentru a-i ierta pe toţi eroii şi martirii acestui neam, răposaţi din veac şi până azi, iar nouă să ne dea puterea şi priceperea de a-i imita.
(Sorin Andrei – Ziarul Națiunea)
