Poezii

În loc de mulţumire…

pentru sora Ecaterina, Galaţi, 30 iulie 1958 De câte ori în casă ţi-am venit, De câte ori cu zâmbet m-ai primit, Am auzit cuvintele divine: Străin am fost şi m-ai primit la tine. De câte ori la masa ta m-ai pus, Cu noi a stat şi Mirele Iisus, Şi El cu glasul blând a cuvântat: Flămând am fost şi tu m-ai ospătat… De câte ori vreo haină mi-ai cusut, Surioară, mie iarăşi mi-a părut, C-aud cum zice-al nostru Împărat: Eu gol am fost şi tu m-ai îmbrăcat. Şi când în boala mea mă îngrijeşti, Cu milă şi cu drag când […]

Cu ciobul minţii

Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele în bojdeuca mea… Şi… nu ştiu ce-am făcut fiindcă, din ziua şi chiar din ceasu-n care-am început, i se cojesc pereţii şi cade toată tencuiala ei de lut!… Doamne, m-am apucat să car Lumina Ta cu ciobul minţii mele… Şi-acum, zidirea mea, pe Stâlpii-Înţelepciunii o-nnoiesc şi-aşez Icoană, Chipu-Împărătesc, Al Celui-ce-a-făcut, cu darul Lui, Din ciobul minţii mele Tron Ceresc!…

Mama vrea să cânt…

Ce să-ţi cânt, mamă, ce să-ţi cânt?!… Pe unde-am fost eu lumea nu cântă! Ci numai tremură sub bici, plânge şi priveghează şi scuipă sânge… Ce să-ţi cânt?!… Te uiţi la mine, mamă, ca la o arătare străină şi bolnavă… Nu sunt stafie! Sunt om, mamă! Mi-e foame şi mie! Dar, mai ales mi-i sete! O, nu de apă! De viaţă, mamă, de viaţă-adevărată! Fără ziduri…, fără lanţuri…, fără paznici la poartă…, fără Satan, în gânduri, de gardă… O, mamă, va veni o zi când nu vei mai plânge! Şi-atunci fiul tău o să cânte, Să cânte şi luminii, şi […]

„Misterul Brazilor”

Sufletul meu colindă noaptea şi ziua, colindă ziua şi noaptea prin pădurea de turle din Brazi… ca o stafie-a-dragostei, în primul cămin de tineri nefamilişti… La nivelul (etajul) cel mai înalt!… Urcă pitulat pe scara de servici… Ba-i aici…, Ba… nu-i aici!… Arde ca un licurici! – Sufletul meu, sufletul meu, cum stai lângă poarta „cetăţii” şi nimeni nu-ţi deschide, nimeni nu te-aude, nimeni nu te ştie… Ca într-o chilie întunecată, zăbrelită, un monah, o stafie!… Ah, suflete plin de necaz, stai mut cu rugăciunile tale scrise demult în rime de „cuvânt zălud”… Stai strâns ca într-o diafragmă de beton, […]

Nuntaşul Cerului

„Fericiţi cei chemaţi la Cina-Nunţii-Mielului.”(Apocalipsa 19, 9) Mi-am făcut inima alăută şi cuvântul arcuşsă-ţi cânt, o, Mire, în viaţa aceasta– noapte de îndelungă priveghere –cântarea mult plăcută… Imn şi dulceaţăîn gura celor vii, nu celor morţi,sosiţi din patru Răsărituri ale lumiişăTe slăvească în Cetatea Taprin cele Patru Porţi… Dar,vrând să gust şi eudin vinul Bucurieiîn cântul meuîn ritmul melodiei,îmi făuresc Potirul… Lucrez cu FOCULsă-i lămuresc metalul preţiospe care valul lumii – puhoi nesăţios –l-a învârtoşat cu zgură şi mătrăgună…Şi-l curăţesc, îl şlefuiesc,să mi-l desăvârşesc La Nunta-Păcii-Veşniciei-Talesă nu lipsesc!…Nuntaş al Vieţii-fără-de-sfârşitm-am socotit nevrednic să cutezsă nu mă-mbrac în Strai-de-Sărbătoare…De-aceea, Mire,potirul meu e-o floareîn care-am pusun […]

Vin’, îngere!

… cine poate să cântecum cânt eu cu sufletulcând se coboară încet,pe geana-amurgului,îngerii trandafirii ai înserării?!..Se scutură flori albe de salcâm pe streşinide parcă ninge puf din aripile lor…şi fumul-nalt din hornse urcă-ncet,ca fumul jertfei,şi se-anină,ca poduri, ca ostroave,în marea-albastră şi înaltăpe care se opresc să se-odihneascăsufletele care urcă-n cer…O, Ce dor de Paradis mi s-a deschis în suflet!…Ce dor, ce dor!…Şi cât de necuprins!……Până nu pier,vin’ îngere, şi ninge peste minenea de rugăciune,să mor uşor,să mă ridic ca fumul jertfei…Până nu pier,vin’ îngere, şi mă învaţăplânsul rugăciunii!…

Ca un cerb…

„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!…” (Psalm 41, 1) Ca un cerb însetat de izvoare, Te mistui în sufletul meu, năzuind spre lumini viitoare Te-adulmec prin noapte, mereu… Pe urcuşul de stânci colţuroase pipăi cu copita subţire, bănuiesc şi-alerg după miroase, gând-viu, însetat de iubire. În poieni sau sub crengi, la răcoare, adormind, Te simţeam duios cânt, adiind peste toate o boare… Dar Te-ascunzi, ca sămânţa-n pământ!… Peste buza genunii, în bezne, peste culmea cu muchii de-argint, prin văzduh, Te-am cătat, ca-ntr-o iesle, să Te văd, să Te-aud, să Te simt!… […]

Cântec de început

„Şi a pus în gura mea cântare nouă, Cântare Dumnezeului-celui-Viu.” (Psalm) Cânt, un Gând, un Cuvânt, o Lucrare! Cânt, întreit sfântă-cântare. Pentru Chipul-de-Taină! Şi-L îmbrac într-o haină pe care-o ţes tot mereu curcubeu în inel… Cânt pentru El, pentru Dumnezeul-din-Cer psalm-de-mărire în Templul-Luminii NEÎNVINSE!

Închinare

Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi, cum plânge la Iordan o desfrânată… Voi, care sufletul în două frângeţi şi-amiază vă e mintea luminată… Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi de veacul rău, de ochii mei prea slabi, pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi… În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin, în faţa voastră, când vă cânt, mă rog, voi, mâna Domnului muiată-n crin şi Veşniciilor, aici, zălog… În faţa voastră în genunchi mă plec şi la picioare gândul vi-l depun… Nu semne-aştept la cele ce vă spun, […]

Ardere-de-tot

…Aici răsare-n mine o chilie În care s-a sfinţit un pustnic blând… Zidea virtuţi cereşti în trup plăpând Şi-n ochi purta smerită bucurie… De priveghere lungă – albă floare –Se rezema cu fruntea de pervaz Şi luna-i săruta sfinţit obraz Când i-asculta cuvântul ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, şi-mi poartă Cu tine visul, peste unda moartă…, Un ceas de vreme urcă-mă şuviţă În Crama-Împărătească, rod-de-viţă!…” De funia nădejdii viu s-agaţă Şi-n rugăciune treaptă-naltă suie…, Amiezile simţirilor descuie Şi Îngerilor, iată-l, faţă-n faţă. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură…, Cu neaua-înţelepciunii-apoi l-au nins Purificându-i duhul, înadins, Să fie-asemeni lor, chip şi măsură!… Un înger a făcut un semn în cer!… El vede Faţa lumii […]

Imnul biruinţei

Chinuiţi şi-nfometaţiÎnfruntăm urgii,Stăm crucificaţi,Transformaţi în torţe vii. Se smulge neamul din suferinţă,Nădejdea şi-o ridică la Cruce,Mihai Arhanghelul azi îl duceNăvalnic spre marea biruinţă. Din zbuciumul şi suferinţa noastrăSe-nalţă-n zarea albastrăCa o catapeteasmă-n sărbătoareImnul biruinţei legionare.

Rămas bun

Sângernând de răni adânci,De zile fără soare,De răni ascunse şi puroi,Cu oasele slabe şi moi,Stau ghemuit în pat şi mâ gândescCă în curând am să vă părăsesc,Prieteni dragi. Nu plângeţi că mă duc de lângă voiŞi c-o să fiu zvârlit ca un gunoiCu hoţii în acelaşi cimitir,Căci crezul pentru care m-am jertfitCerea o viată grea şi-o moarte de martir. Luându-L pe Iisus de Împărat,Năvalnic am intrat pe poarta strâmtăLuându-mă cu diavolul la trântăŞi ani de-a rându-ntr-una m-am luptatSă devin altul, Un erou, Om nou. Şi-am vrut Neamul să-l mutDe-aici, de jos,La Domnul Iisus Hristos. Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închidŞi nici de […]

Imn închinat celor căzuţi

Pe drumul veşniciei tu te-ai dusŞi ne-ai lăsat ca testament iubireaVestită de-Împăratul Iisus:În ea găsi-vom pururi fericirea. Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma taNădejdea revederii-n Paradis,Mereu vei fi cu noi şi-om aşteptaSă ne-ntâlnim cu sufletul deschis. Ne-ndemni pe cei ce-n viaţă am rămas:Luptaţi uniţi şi în acelaşi pas,Zidiţi lui Dumnezeu altare sfinte,Păşiţi pe Calea Vieţii înainte!

Un gând smerit

Un gând smerit şi simplu, o lumină,Spre Tine se înalţă lin din minăŞi sufletul înlăcrimat se roagă: „O, vino, de păcate ne dezleagă”. Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!Te cheamă cei din închisori.O, vino, mina luminează,Pe noi ne binecuvântează! Pe fruntea mea senină mâna-Ţi puneŞi cheamă-mă încetişor pe numeCum Ţi-ai chemat prietenul din groapă…Te rog, Iisuse, dă-mi un pic de apă. Pe umeri mă apasă greu o cruceŞi sânger… Dă-mi putere s-o pot duce,Dă-mi Pâine, Apă vie dă-mi din Viţă,Să simt pulsând viaţa în mlădiţă. Notă: Poemul este dedicat lui Marin Naidim

În Noaptea Sfântă

În Noaptea Sfântă viu lumineazăLuceafărul zorilor vieţii cei noiCoboară Iisus în noi, Vesteşte viaţa de-apoiŞi steaua deasupra veghează. Refren: Şi naşterea Ta minunatăO cântă păstorii şi prunciiIar cerul deschis se aratăCu porţile în chipul Crucii. Trei magi călători au venit de departeCu dar de tămâie, de aur şi smirnă,Cu frunţile de lumină’Ngenunche şi se-nchinăCu inimi smerite, plecate.

Un Prunc Sfânt

Un Prunc Sfânt Se naşte În noaptea-nstelatăDin Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;Al Tatălui drept CuvântCoboară azi pe pământFăclie pe veci luminată. În noaptea Crăciunului alb şi seninO Mamă cu Pruncul la sân,Curată-n iubire,Porneşte-n uimire,Plinindu-se Buna-Vestire,Pe căi troienite de viscol şi vânt.

Colindul robului

Pe malul Trotuşului Cântă robii DomnuluiÎnjugaţi cu jugul Lui.Dar cântarea lor e mută,Că-i din suferinţă smulsă,Şi-i cu rugăciuni crescută. În inima robuluiDomnu-Şi face ieslea LuiÎn noaptea Crăciunului.Flori de crin din ceruri plouăPeste ieslea Lui cea nouăŞi din flori picură rouă. Stă un copilaş în zareŞi priveşte cu mirareO fereastră de-nchisoare.Lângă micul copilaşS-a oprit un îngeraşCe-i şopteşte drăgălaş: Azi Crăciunul s-a mutatDin palat la închisoareUnde-I Domnu-ntemniţat;Şi copilul cel din zareA venit la închisoareSă trăiască Praznic mare. Notă: Valeriu a compus această poezie ca dedicaţie pentru părintele Gherasim Iscu (părintele Gherasim este copilul cel din zare).

Imnul învierii

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,Fortificaţi Biserica CreştinăCu pietre vii zidite-n temelii. Refren: Veniţi, creştini, luaţi Lumină,Cu sufletul senin, purificat!Veniţi, flămânzi, gustaţi din Cină,E Nunta Fiului de Împărat! Să crească-n inimile noastre-nfrânteUn om născut din nou, armonios,Pe chipurile voastre să Se-mplântePecetea Domnului Iisus Hristos. Un clopot tainic miezul nopţii bate,Iisus coboară pe pământ;Din piepturile voastre-nsângerateRăsună Imnul Învierii Sfânt. Smulgeţi-vă din ceata celor răi,Intraţi în cinul oastei creştineşti,Priviţi spre Porţile Împărăteşti,Căci cei din urmă fi-vor cei dintâi.

Trăiesc flămând

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,Frumoasă ca un crin din Paradis,Potirul florii e mereu deschisŞi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;Potirul florii e o-mpărăţie. Când răii mă defaimă şi mă-njurăŞi-n clocot de mânie ura-şi varsă,Potirul lacrimilor se revarsăŞi-mi primeneşte sufletul de zgură,Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. Sub crucea grea ce mă apasă sângerCu trupu-ncovoiat de neputinţă,Din când în când din cer coboar-un îngerŞi sufletul mi-l umple cu credinţă;M-apropii tot mai mult de biruinţă. Mă plouă-n taină razele de soare,Iisus m-adapă-n veci cu Apă Vie,Grăuntele zvârlit în groapă-nvieCu haina îmbrăcat, de sărbătoare;Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.

Colinde de Crăciun

La fereastra robilorCântă îngerii în corDe cu seară până-n zori.Au venit colindătoriÎngerii nemuritori,Încărcaţi cu dalbe flori. Refren: Lăsaţi copiii să vină,Să-mi aducă din grădinăDalbe flori de sărbători,Dalbe, dalbe flori.

«‹ 2 3 4 5