Ilie Imbrescu

Stăruinţă

Iisuse, după mila ta m-aţin, Eu nu mai am la viaţă niciun drept. Agonisitu-mi-am blestem şi chin Numai la moarte-am dreptul să m-aştept. Iisuse, după mila Ta m-aţin. Cred, Doamne,-ajută necredinţei mele, Întoarce-mă la taina strămoşească. Iertarea Ta păcatele să-mi spele În slujba Ta, viaţa să-mi rodească. Cred, Doamne,-ajută necredinţei mele. Iisuse, dă-mi iubire şi mă-nvie. Mă doare cât mă ştiu c-am fost de mort. Dezleagă-mă de trista nebunie, Dă-mi Har, cu pace Crucea să mi-o port. Iisuse, dă-mi iubire şi mă-nvie. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Agonisitu-mi-am blestem şi chin Niciun păcat să nu mă mai […]

Încleştare

Plâng şi mă tânguiesc gândind la moarte Stau îngeri la răspunderi să mă poarte Mă prinde-nfricoşata Judecată. În Iad stau chinuri gata să mă bată. Mi-e cugetul vieţii sub cuţite. Balaurul trecutului mă-nghite. Sunt socotite gândurile toate. De sub osândă cine mă mai scoate? O, Maică a Luminii, ia-mă-n pază, Cu mila Ta nădejdea-mi luminează, N-am scris niciun pahar de milă-n Carte. De mila mea pomană cine-mparte? Mă zugrăveşte ceasul cel din urmă, Durerea ruşinărilor mă curmă. Mă văd despodobit de vrednicie, În gheara morţii mintea nu mai scrie. O, Maică a Vieţii, dă-mi viaţă, Suspinul […]

Foame

Prea bunule Iisuse, alerg la Tine Cutremurat şi-njunghiat de spaimă Ca-n îngrozire iadul încă ţine Nădejdea care-abia ni se îngaimă În gângăveala slabei mărturii, Răstălmăcită de-a minciunii faimă. Stăpâne-ndură-Te să nu mai scrii A fărădelegii noastre silnicie Şi dă-ne-n inimi cuget de copii. O, Doamne, când ne-mparţi Euharistie?

Nimicnicie

De câte ori mă-mpleticesc şi cad Lovit în gând şi în cuvânt şi-n faptă De ura arsenalului din iad Înjunghiată inimă Te-aşteaptă, Prea Bunule Iisuse, cu suspin Gemut de pocăinţă înţeleaptă. De poala Milei Tale mă anin Cu toată grija care mă sfâşie Înfricoşatul neputinţei chin. O, Doamne, prea sunt o nimicnicie.

De profundis

Din negre-adâncuri strig mereu, Precum de mult un sfânt Prooroc Să se îndure Dumnezeu De chinu-n care mă răscoc. Răscolitoare vrăji ascund Păcatele-n făţarnic jind Dar, cască hăuri fără fund Celor ce-n laţul lor se prind. Strivit de fărdelegi aştept Înfricoşatul meu amurg Şi mă străpung mustrări în piept Şi-n ochi potop de lacrimi curg. Îmi plâng amar urâtul gol În care viaţa mi-am ucis, Şi gem din moarte să mă scol Ca să-mplinesc al vieţii vis. Din taina Darului îngân Abia un zvon cu înţeles Să pot vădi cât de păgân Mi-a fost trecutul ce-am […]

Rugăciune. Căinţă pentru Neamul meu

Din Cronica menirii noastre strigă Răscoala Neamului făcut milog, De lanţul care nu ne vrea verigă. Iisuse, pentru neamul meu mă rog Să-i dai a păcii Tale răzbunare, Ca leac în cugetul ajuns olog. Făcutu-ne-am gunoi zvârlit să-l care La Poarta lumii marile Imperii, Flămânde de-a nimicului mâncare. Nădejdea mea plăpândă să n-o sperii Când se anină de frumoasa clipă Spre care gem din smârcul de mizerii. Abia o-ntrezărim, se înfiripă Din mila Ta în cugetul rănit De-a neruşinii crâncenă risipă. Răbdarea Ta-ndelungă ne-a sfinţit, Îndemnul îndrăznelii ce avem De-aţi cere Îndreptar desăvârşit. Căderea […]