Adeseori în rugă când eu smerit plângeam nu Te vedeam Isuse dar Te simţeam. Adeseori când singur eu suspinam zdrobit nu Te-am văzut cu mine dar Te-am simţit. Prin focul jertfei însă când Doamne m-ai trecut nu Te-am simţit eu numai, ci Te-am văzut! Iar azi când împreună cu Tine merg în sus ce limpede, ce-aievea te văd, Isus! (Traian Dorz)
Ai necazuri, te apasă greutăţi fără de nume, cine nu le are astăzi toate-acestea oare-n lume? Însă dacă vrei, povara să nu-ţi fie spre pierzare vino la Isus, El este ajutor şi uşurare! Harul Lui cel mare-ţi face a necazului povară de-ar fi orişicât de mare – Mică, dulce şi uşoară. Eşti bolnav?… În suferinţă te topeşti şi te aprinzi, câţi nu sunt acuma-n lume şi cu mult mai suferinzi? Boala sufletului însă e mai grea ca orice boală rari de tot sunt cei ce scapă, rari sunt cei ce se mai scoală. Vrei să scapi de boala asta, vrei să afli vindecare? – Vino la Isus! – El singur poate, şi-ţi va da, scăpare! Eşti hulit de toţi? – Într-una […]
Aici vom rămânea mereu oricât de-nţelenită-i glia; cu-atât cu cât arăm mai greu va fi mai sfântă bucuria. Aici vom rămânea crezând în biruinţa pentru care ne-au ars strămoşii rând pe rând s-o ’nalţe mai strălucitoare. Aici vom suferi mereu în locul unde-avem poruncă să-I dăruim lui Dumnezeu slujirea-n cea mai aspră muncă. Şi-aicea vom muri-apărând un Adevăr şi-o moştenire încununate în curând de-o nesfârşită strălucire. Aici, căci chiar pe-acest pământ dorim să se mai-nalţe-o dată pentru Cristos un crezământ şi-o dragoste adevărată. Ca să-nviem de-aici mereu prin noi şi noi urmaşi într-una arzând în veci lui Dumnezeu în miile de jertfe – una. (Traian Dorz)
Alături am purtat povara aceleiaşi slăvite cruci deşi, necunoscut şi tainic, tu altfel ţi-a fost dat s-o duci. Aceeaşi înspinată creangă a-ncununat şi fruntea ta, deşi, tăcut şi singuratec, de tine nimeni nu ştia. Eu, din răsplata suferinţei ceva şi-n lume mi-am primit, dar tu purtând-o neştiută chiar şi de-aceasta te-ai lipsit. O, Mâine, când în Cer Stăpânul va răsplăti pe drept ce-am dat — răbdarea ta necunoscută va străluci mai minunat. (Traian Dorz)
