Zorica Laţcu (Maica Teodosia)

Maica Crinilor

Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere,În poală porţi pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiţiEl poartă-n cap cunună din spinii cei slăviţi,Şi peste Fiul curge în val a Ta durere. Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de criniDoar mâna Ta grăieşte cu rănile din palmă,Şi mai grăieşte fruntea cea netedă şi calmă,Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini. Fiinţa Ta întreagă grăieşte către Dânsul:„Şi Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul MeuŞi coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu,Şi faţa Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul. Şi port şi Eu pe frunte cunună ca şi-a TaŞi din burete […]

Dragoste

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine Am cules argintul nopţilor de mai, Am legat în cântec zumzet de albine, Glas de alăută, dulce viers de nai. Am aprins în suflet tinere văpăi, Străluciri de aur, flăcări de rubine, Am cătat în noapte luminate căi Către Tine, Doamne, numai către Tine. Am cetit din file vechi, cu slovă ştearsă, Stih de preaslăvire, Sfânt Numele Tău, Am ţesut în pânză Jertfa Ta nearsă, Ce-a zdrobit tăria veşnicului rău, Am cântat iubirea sfintelor femei, Care-au mers la groapă, ca să Ţi se-nchine, Am cusut din raze râuri de scântei Pentru Tine, Doamne, […]

Golgota

Te vindem iar cu sărutări viclene, Prin nepăsare oarbă şi prin lene. Te biciuim cu vorbe de ocară, Te pălmuim cu ură ca de fiară. Te adăpăm cu suc de-amărăciune, Din pofte rele şi din stricăciune. Te ţintuim pe cruci de nedreptate Prin cuiele uciderii de frate, Iar împletim blestemele de tată, Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată, Tu iarăşi zici, în blândă rugăminte: „Nu ştiu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”

Ghetsimani

Picioarele spălate de plânsul MagdaleniiSe frânseră. Sub raza divinei milosteniiIisus căzu în rugă cu faţa-nsângeratăŞi greu, în pacea nopţii, rosti cuvântul: „Tată,Îţi simt durerea sfântă şi grija părintească,Mă doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească,Mă tulbură iubirea şi jalea de Părinte.Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,Când urletul mulţimii va cere de la TineSă osândeşti pe Domnul luminilor depline,Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,Când fiul Tău cădea-va sub bici fără putere,Când sfârtecându-mi trupul în drumul alb de ţarăVoi duce spre Golgota cereasca mea povară,Părinte-al meu, în milă să nu-ţi uiţi legământul,Mă lasă cu durerea să mântuiesc pământul.Să […]

Aşteptare

Mai vii şi astăzi? Mila iar te poartă De sus, spre staulul din Vifleem? Din lume n-ai cules destul blestem? Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă? Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină, Spre inimi vii, cu strălucit alai, Ci-n iesle nu e nici un fir de pai, E numai piatră goală, numai tină. În tainiţe de inimi nu e pace, Şi frig ca-n duhuri nici în peşteri nu-i. Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui Şi scutece noi n-avem din ce-Ţi face. Tu vii… Pogori în noi ca-ntr-o pustie. Te-mpiedici în nisip din loc în loc, […]

Iad

Trecând prin şapte nopţi fără de vad, Cu Îngerul m-am pogorât la Iad; Nici foc, nici fum, nici clocote de smoală – O veşnicie netedă şi goală… Stau trupuri lângă trupuri, prinse-n chin Ca boabele de struguri în ciorchin. Nici ploi de plumb, nici aspră biciuială – O mucedă, cumplită lâncezeală, Că nu se mişcă-n veci nimic din loc, Nici flacără de dor, nici gând de foc. Că-n aerul pătruns de făr’ de lege Nu poate val de cântec să se-nchege Şi-n cuget pângărit şi necurat Cuvântul sfânt nicicând nu s-a-ntrupat. O piatră-ncremenită-n nemişcare […]

Apocalipsă

Acolo, sus, în munţi pustii de iască, Prăpastie de flacără se cască Şi focul linge-ntinderea cerească. Un semn s-a arătat în cer, departe. Citeam din flăcări vii, ca dintr-o carte, Cuvântul sfânt al întreitei Arte. Scria pe cer de noapte jerăgaiul. Ce limpede-mi suna-n ureche graiul, Ducând pe val de cântece tot Raiul. Că limbile de flacără mi-arată, Pe nori de armonie necreată, Dumnezeirea, încă ne-ntrupată. În piatra care n-a fost lustruită Şi-n Poezia încă negândită, Treimea stă şi azi înlănţuită. Am tâlcuit, din flăcări, Întruparea; Crescută-n Duh, din har ceresc, Cântarea, Cum creşte-n zări, neţărmurită, […]

Rugăciune

Doamne, încă să nu-mi dai, Frumuseţile din rai, Şi încă nu îmi dărui, Ale slavei bucurii. Nu mă-ndemn încă să-ţi cer, Fericirile din cer, Până când prin lume-ţi duci Tu, povara Sfintei Cruci, Până când însângerat Şi lovit şi înspinat, Treci pe calea cu dureri, Fericire cum să-Ţi cer? Dă-mi Stăpâne Crucea Ta Şi mă-nvaţă-a o purta, Şi în inimă cu jale, Dă-mi durerea Maicii Tale, Şi în piept cu frângere, Dă-mi a Maicii plângere. Dă-mi Stăpâne să-Ţi sărut, Urma paşilor în lut, Şi mai dă-mi cu sârg s-alerg, Tălpile să Ţi le şterg, Cu iubirea mea duioasă, Ca femeia […]

Ectenie

Pentru ca iubirea noastră să-nflorească, Albă, cum e crinul Bunelor Vestiri, Pentru ca mlădiţa dragostei să crească, Plină de miresme, dulce de rodiri; Pentru ca din neaua grea de peste iarnă Rod de viaţă caldă iarăşi să legăm, Pentru ca lumină peste noi să cearnă, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să-şi verse binecuvântarea, Ca un zvon de vânturi line, peste noi, Pentru ca în suflet să-i simţim chemarea, Când plecăm genunchii, seara, amândoi; Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune, Când cuprinşi de patimi, Numele-i strigăm, Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune, Domnului să ne rugăm. Pentru ca […]

Crucile

Înspre tărâmul celălalt, E locu-nchis cu gard înalt; Dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci… Părea tot locul ţintirim Păzit cu zbor de Heruvim, Cu cruci de piatră, albe, mari, Cu cruci de brad şi de stejar. Şi cruci de-argint şi de oţel Cerneau lumină peste el, Iar cruci de aur şi de fier Sclipeau ca semnele pe cer. Atâtea cruci mi s-au părut Că toate una s-au făcut. O Cruce mare strălucea, Sub greul ei un Om zăcea. – Tu cum de poţi să le mai duci, Atâtea cruci, atâtea cruci?…

Pomelnic

Pe toţi cei ce în veacuri au căzut luptând Pentru biruinţa Crucii prea cinstite, Cei ce în clipa morţii au avut în gând Numele Treimii prea blagoslovite, Şi pe toţi aceea care au râvnit Slava şi cununa mai presus de minte, Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, În Împărăţia Slavei Tale sfinte. Pe toţi Mucenicii Neamului, Eroi, Luptători cu spada sau cu rugi sfinţite, Toţi cei ce se roagă astăzi pentru noi, Şi ne scot în grabă tainic din ispite, Şi pe toţi aceea care pentru neam, Au trăit în temniţi, ca-n nişte morminte, Pomeneşte-I Doamne, Tu când vei veni, […]

Eroi au fost, eroi sunt încă

Noi suntem undeva, în iarba moale, În spicul copt, în ţarina fierbinte În munţi, cu mândrele poieni la poale, Noi n-am murit de tot, luaţi aminte! Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată, Sus, sus, la ale veşniciei porţi Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată, Luaţi aminte, noi nu suntem morţi! Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu, Din noi se-nalţă flacăra cea vie, Prin care-n ceruri amintim mereu Că este pe pământ o Românie. Şi dacă neamul plânge în nevoi, Noi stăm de veghe sus necontenit Şi cerem izbăvire pentru voi, Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

Venim şi noi

Vrem să v-ajungem din-napoi, Venim şi noi, venim şi noi Pe acelaşi drum de voi stropit Cu rumen sânge încropit. Noi urmele vi le căutăm Le dezmierdăm, le sărutăm Şi-ncepem ca nişte copii În urma voastră a păşi. Dar paşii voştri au fost mari Lăsat-au urmele prea rari, De-aceea noi ne străduim Şi alte urme să croim, Ca cei ce vor veni apoi Din zarea largă după noi, Să afle urmele pe-aici Mai dese pentru paşi mai mici. Noi vă urmăm din paşi în paşi Oricât vă sunt de uriaşi, Ca să v-ajungem din-napoi Venim şi noi, venim şi noi! […]

Către Sf. Muceniţă Veronica

O! Fecioară prea miloasă, Care atunci ai alergat, Şi cu mâna ta duioasă Pe Iisus l-ai mângâiat, Tu, ce faţa-nsângerată Cu năframa I-ai uscat, Şi-ai căzut îngenuncheată Lângă chipul înspinat, Vino astăzi tu, fecioară, Vino cu năframa ta Şi în temniţă coboară Către cei ce zac în ea… Căci acolo-n închisoare, Lacrimi curg neîncetat, Nu e râs nici sărbătoare Numai plânset şi oftat. Şi acolo, prea milioasă, O fecioară ve-i afla, Ca şi tine de frumoasă, Cu podoabă ca a ta. Ea acolo zace-n chinuri Ochii îi sunt viu izvor, Şi în lacrimi şi suspinuri Ea se mistuie de dor. […]

Mulţumire

Eu nu am cuvinte să vă mulţumesc, Căci m-aţi primit cu suflet părintesc Şi cu prinos de dragoste curată, Mi-aţi fost aici o mamă şi un tată. Tot ce-aş putea să spun, nu poate fi Decât o gângureală de copil, Când limba-ncepe abia să se deslege Pe care mama totuşi o-nţelege. În gângureală mea copilărească, Răspund la grija voastră părintească: Să ştiţi aşa părinţii mei iubiţi Că nu numai pe mine mă primiţi. Căci nu sunt singură în drumul meu, Atât de lunecos şi-atât de greu Nu-s singură pe drumul cel spinos, Cu mine nevăzut este Hristos. Şi El în […]

Colind

Azi e praznic luminos, E Crăciunul cel voios; Prunc mic Domnul S-a făcut Şi în iesle S-a născut. Toţi creştinii prăznuiesc Şi de Prunc se veselesc. Dar Soborul de Fecioare Nu mai are sărbătoare. Că petrec în greu necaz Şi cu lacrimi pe obraz. Sunt hulite şi orfane, Prigonite şi sărmane. Fără Mamă-fără Frate, Prin străini împrăştiate. Maică Sfântă Prea Curată Mila mare ţi-o arată, Lasă-ţi Îngerii să zboare, Peste neagra închisoare; Mamei Scumpe să îi spună, De la noi, o veste bună: Că o aşteptăm să vină, Să ne aducă iar lumină, Aşteptăm pe Frăţior Pe doritele Surori Şi […]

Poemul focului

Cei vechi credeau că te-a furat din Cer Titanul Prometheu, Ca oamenii să crească în puteri Iar eu, Te vreau simbol al vieţii mele Pe tine Focul coborât din stele! Mă uit cum pâlpâi, cum te-nvăluieşti Cum te ridici în flacără, cum creşti Şi ascult cu ochi-nchişi ce povesteşti Despre păduri de fag şi de stejar, Despre zăvoaie lângă ape mari, Şi despre lanul cel de păpuşoi De pe la noi. Ci dacă arzi cu cocs şi antracit, Mai multe ai de povestit: Despre păduri imense înnecate, În apele sălbatic revărsate. Despre câmpii care s-au strâns în cute, În erele […]

Măiastră suferinţă

O Tu, Măiastră suferinţă, Cu dor cuprinzi Întreaga mea fiinţă. În ea aprinzi Lumini de cunoştinţă, Mă-nveţi întreg Adâncul omenesc, Mi-arăţi sublimul Cel Dumnezeiesc, Mă-nveţi să trag hotare firii Şi să-nţeleg întinderea … iubirii Îmi luminezi cu flăcările Tale Nemărginirea Lumii siderale. Mă duci adânc, tot mai adânc, În jos, Mă urci pe culmi de bine Şi frumos. Mă duci în voia Ta să mă struneşti Să mă înalţi mereu şi să mă creşti S-ajung pân’ la măsuri Dumnezeieşti, Să-mi speli cu lacrimi ochii ne-ncetat Ca vasul meu să fie-n veci curat. În tălpi şi-n mâini să-mi baţi mereu piroane […]

La Icoana Ta

La Icoana Ta Prea Sfântă, Sufletu-mi cu dor împlântă Un mănunchi de sărutări Pentr-a Tale îndurări. Îţi sărut piciorul Sfânt, Ce-a sfinţit acest pământ, Ca într-a vieţii cale, Să merg pe urmele Tale. Tivul hainei Ţi-l sărut, Eu, făptura cea de lut, Ca slăvitul Tău veşmânt Să-mi fie acoperământ. Şi la urmă îndrăznind, Către mâna Ta mă-ntind Ca Tu să mă duci de mână Către Fiul Tău Stăpână! Iar apoi, ca o pecete, Buza mea pe îndelete Se apleacă în tăcere Pe faţa Ta cu durere Ca să-nveţe de la Tine, Taina tăcerii depline…

Învierea

Clopotele de-nviere, Aduc lumii mângâiere Şi pribegilor durere. Creştinii ouă ciocnesc Învierea preznuiesc, Numai eu stau şi privesc. Arde inima-mi de dor După mamă şi surori, După scumpul frăţior. Doar atât aş vrea şi eu, Să dea Domnul Dumnezeu Să-mplinească dorul meu. Să mai facem o Înviere, Fără lacrimi şi durere, Numa-n caldă mângâiere…

1 2