Popa Alexandru (Ţanu)

Acest individ era din Soroca (Basarabia) si fusese coleg declasă cu Alexandru (Şura) Bogdanovici la liceul de acolo. Popa afirma că fuseseră buni prieteni.

A fost arestat în aceeasi zi cu mine în Iasi, unde era student în anul III la Facultatea de Agronomie. Din primul moment când ne-am întâlnit în celulă am ajuns în conflict cu el. Ca om, era de un orgoliu si de un sadism feroce. Cei doi muncitori cu care eram în celulă,legionari încercati, cu credintă în Dumnezeu si cu mult bun simt, ne-au spus, când Popa lipsea, că acesta nu numai că nu era legionar, dar nici măcar om nu era, ci dracul în persoană.

În celulă era tăcut, foarte atent la ce discutau altii; când intervenea, avea o plăcere deosebită să discute în contradictoriu. Nu s-a pronuntat niciodată clar, dacă crede sau nu în Dumnezeu. În discutiile cu diaconul Eftimie despre credintă, sustinea întotdeauna contrariul. Era, după părerea tuturor, un ateu convins. Ancheta lui adurat câteva zile, si se vedea după fata lui că nu luase nici măcar o palmă. Nimeni nu i-a pus vreo întrebare si nici el n-a spus nimic.

Iată câteva observatii, în legătură cu acest individ, care m-au determinat să cred că era un tip suspect:

– s-a atasat de Legiune datorită marii personalităti a luiBogdanovici;

– la anchetă n-a fost bătut;

– atitudinea lui din celulă, fată de camarazi si Legiune, de unmutism desăvârsit, îti dădea imediat de gândit;

– a luat o condamnare mică, corectională, de 7 ani;

– când a început reeducarea la Suceava, a fost printreprotagonisti, alături de Bogdanovici;

– la Pitesti n-a luat nici o palmă, dimpotrivă, a fost, alături deŢurcanu, autorul fizic al mortii lui Bogdanovici;

– a plecat de la Pitesti la Gherla în iarna lui 1950, unde adevenit seful demascării. Acolo s-au comis fapte care au depăsitPitestiul;

– când am venit toti studentii cu condamnări mari de la Pitesti la Gherla, el îsi disputa cu Ţurcanu sefia demascărilor;

– a fost dus de la Gherla la Jilava odată cu Ţurcanu;

– a făcut parte din lotul lui Ţurcanu, dar nu a fost executat. Tot el a fost acela care a dat declaratie că reeducarea de la Pitesti si Gherla a fost făcută din ordinul pe care l-a dat Horia Sima legionarilor, prin Vică Negulescu;

– a fost martorul acuzării în procesul lui Vică Negulescu, unde a sustinut cele de mai sus. (La acest proces marele merit l-a avut Gheorghe Calciu, care a cerut în instantă să vină generalul Nicolski, seful Securitătii, cu care Calciu stătuse de vorbă la Pitesti, si care, bineînteles, n-a venit). După acest proces, Popa Ţanu a fost adus la Aiud si eliberat înainte de decretul din august 1964. La plecarea mea din tară, în 1989, se găsea la Sibiu, făcea pe contabilul si era mare informator.

(Dumitru Bordeianu – Marturisiri din mlastina disperarii)