Prăznuirea Sfântului Mucenic Evghenie la Gherla
PRĂZNUIREA SFÂNTULUI MUCENIC EVGHENIE RODIONOV OSTAȘUL din Rusia
MARTIRIZAT PE 23 MAI 1996
(ocrotitorul copiilor, tinerilor și a celor întemnițați)
la Parohia „Sf Cuv.Parascheva” – Gherla IV Str.Plugarilor nr .22/A
MARTI 22 MAI
ORELE 18.00 -priveghere (vecernie, utrenie) cu participarea unui sobor de preoți și diaconi
MIERCURI 23 MAI
ORA 7.30 – ACATISTUL SFÂNTULUI EVGHENIE
ORA 8.00 – SF. LITURGHIE ÎN SOBOR , URMATĂ DE PARASTASUL PENTRU MARTIRII ȘI MĂRTURISITORII ÎNCHISORILOR COMUNISTE.
LA SF. LITURGHIE ȘI LA PRIVEGHERE RĂSPUNSURILE VOR FI DATE DE CĂTRE PĂRINȚI PSALȚI și PROTOPSALȚI DE LA SF. MĂNĂSTIRE SIHĂSTRIA-NEAMȚ (membri ai coralei psaltice – Sihăstria Carpaților).
Telefon de contact: 0747.729.165 sau 0755.332.587
– VA AȘTEPTĂM CU ALEASĂ DRAGOSTE ÎN HRISTOS! –
(Pr. Paroh Petru Bagacian)
mai 22, 2012 @ 10:10 am
Ce frumos că românii cinstesc noii sfinți ruși!
mai 22, 2012 @ 10:50 am
Doamne ajută, Ana!
Am spune că este nu numai frumos dar este și un gest de normalitate duhovnicească să cinstim sfinții care s-au tras din alte neamuri pentru că odată ajunși biruitori împotriva păcatului, devin universali, adică nu mai aparțin doar rușilor, sau grecilor, sau românilor, ci întregii Biserici.
Sperăm la cât mai multe astfel de exemple.
Doamne ajută să urmăm cu toții exemplul de sfințenie al prietenilor lui Dumnezeu.
mai 24, 2012 @ 10:24 pm
Hristos s-a Înălțat!
Zilele de 22-23 mai, 2012, au fost cu adevărat minunate! Cand a ajuns icoana Sfântului Evghenie la biserică, în soborul părinților călugări, în sunet de clopot și toacă, am avut uriașa surpriză, să avem alături ne noi, o mare de oameni. Parcă a fost noaptea de Paști! Biserica a fost neîncăpătoare! Dar cel mai mult m-a impresionat căldura și lacrimile cu care au primt icoana și pe Sfântul Evghenie, deținuții de la Gherla! Am plecat acolo cu tema făcută de acasă (…), pregătit fiind să țin un discurs clar conturat! Când mi-a venit timpul să vorbesc, după urmărirea documentarului cu martirajul Sfântului Evghenie, văzân ochii înlăcrimați ale deținutilor, am rămas fără cuvinte! Le-am făcut marturisirea că am pregătit un discurs elegant, dar că efectul mărturisii Sfântului Evghenie, asupra celor prezenți, mă determină să vorbesc liber și sincer! După terminarea discursului, a secțiunii cu întrebări și răspunsuri, s-a ridicat în picioare un deținut, elev în clasa a-8-a la școala din cadrul penitenciarului, un tânăr de 35 de ani, care este la Gherla de 18 ani, și mai are de stat încă 17 ani, un tânăr care ne-a făcut mărturisirea că l-a cunoscut pe Hristos în pușcărie, și că mulțumește lui Dumnezeu că a rânduit să ajungă aici, pentru că altfel s-ar fi putut să nu-L întâlnească niciodată!
Fraților! Am lăcrimat, am suspinat, ne-am bucurat! Dar vă spun sincer, că acolo L-am găsit pe Hristos în toată splendoarea Lui! În încheiere, le-am cerut permisiunea celor 60 de deținuți prezenți, să-mi permită să le strâng mâinile și să-i îmbrățișez, în semn de fraternitate și respect! Cum au fost îmbrățișările? Nu am cuvinte! Nu-mi amintesc să fi simțit vreodată în viața acesta, atât de multă căldură în sinceritatea unui MULȚUMIM, PĂRINTE (eram cu rasa de psalt pe mine…) și în sunetul dinamic al cântării Hristos a Înviat! de pe buzele acestor oameni!
Nu pot să spun decât că, într-adevăr: A fost frumos la Gherla! (Preot Ioan Iovan)
mai 25, 2012 @ 8:22 am
Adevărat s-a înălțat!
Emoționantă mărturia ta Sergiu. Îmi aduc aminte că am fost și eu odată cu un grup de tineri de la ASCOR Galați în penitenciarul orașului. Nu mai țin minte exact ce perioadă a anului era dar s-a ținut o slujbă în paraclisul închisorii. La acea slujbă au venit mai multe femei deținute. Ce m-a impresionat în mod neașteptat au fost lacrimile de pe chipurile acelor întemnițate, lacrimi de pocăință și speranță.
Poate că mai mult ca oriunde, Hristos este prezent în suferința omului, căci Hristos nu s-a întrupat pentru a îndepărta suferința pe pământ ci pentru a-i da un sens… sfânt. Și acolo, în suferința cea mare din închisori, Hristos Dumnezeu face neștiute minuni: sfințește tâlhari, face altare din inimi criminale și biserici vii din oameni care au fost morți. Tot prin suferință, Dumnezeu a sfințit o întreagă generație de pătimitori în timpul comunismului. Fericitul părinte Arsenie Papacioc spunea că [i]”nimic nu m-a ajutat mai mult în viață ca suferința. Singură, suferința este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloși pe noi pentru că ei nu au această suferință dincolo de firea noastră. Da, pentru că nu știai dacă trăiești până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îți dădea ocazia să te cunoști cu adevărat pe tine însuți.”[/i]
Iată că atunci când îl lăsăm pe Dumnezeu să coboare în suferința noastră, vedem cum suferința se trasfigurează într-un cuptor de foc ce ne curăță de zgura păcatelor așa cum se curăță aurul în topitoare. Mari minuni face Domnul în suferință.