Colocviu literatură creștină - Poezia închisorilor comunisteCea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu, fost deținut politic, la Colocviul de literatură creștină care a avut loc vineri la Facultatea de Teologie din București.

Părintele Nicolae a stat ascuns șapte ani prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, a urmat ani grei de închisoare în Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic în perioada 1955-1964.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis de PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, la Colocviul de literatură creştină, organizat de Ziarul Lumina, Bucureşti, 13 octombrie 2017:

Cea de a treia ediţie a Colocviului anual de literatură creştină, organizat la Bucureşti de Ziarul Lumina, în perioada 12-14 octombrie 2017, are ca temă principală poezia creştină scrisă în timpul detenţiei din închisorile regimului comunist, ca o mărturie şi o mărturisire a credinţei creştine în timp de suferinţă şi umilinţă.

Cuvântul Părintelui Episcop Macarie Drăgoi la întâlnirea cu tinerii din comunitatea ASCOR, dedicată Martirilor și Mărturisitorilor în perioada comunistă, în biserica din Mărișel, Munții Apuseni, miercuri, 9 august 2017

Cinstirea memoriei martirilor și mărturisitorilor Ortodoxiei este un proces de durată, care își are originile încă din perioada comunistă, pentru a căpăta noi valențe și a ajunge la noi niveluri de exprimare publică în deceniile post-comuniste.

La mulţi ani, dragilor! Astăzi este ziua naţională a României şi am găsit a fi folositor să vorbim despre felul în care ajungem să ne iubim neamul şi ţara. Mai întâi e bine să definim pe cele două:

Iubirea de neam este iubirea pe care o arătăm tuturor celor cărora noi le datorăm din punct de vedere genetic caracteristicile trupului nostru: mama şi tata, bunicii după mamă şi bunicii după tată, străbunicii după mamă şi străbunicii după tată, stră-străbunicii după mamă şi stră-străbunicii după tată şi tot aşa până se completează tot arborele genealogic. Este de fapt iubirea aproapelui, impulsionată de legătură de sânge care curge prin venele noastre.

De când sunt în Biserică am tot urmărit să văd dacă e cineva care să vorbească de iubirea de țară și neam. Foarte rar, și timid, de frică să nu cumva să deranjăm, de frică să nu cădem în penibil, sau poate de frica de a nu fi etichetați ca naționaliști șovini. Puțin creștini și clerici au astăzi o atitudine deschisă pentru a-și arăta iubirea față de România și neamul românesc. Desigur, iubirea de neam nu se trâmbițează, dar se cere propăvăduită.

Se vorbește mult de relația noastră cu Dumnezeu, de Biserică și sfinții ei, dar mai puțin de faptul că îndumnezeirea noastră se face așa cum zice părintele Stăniloae: contextual și nicidecum generic idealist. Mă mântuiesc în neamul meu, în țara mea, în contextul nostru cultural, geografic, climateric, politic, istoric, cu limba noastră, cu obiceiurile noastre... dar toate îndumnezeite, transfigurate de toți înaintașii noștri, nu preluate pline de păgânătăți.

De ce nu-și iubesc tinerii țara astăzi? De ce adulții de azi, tinerii de ieri, nu au cules în tinerețea lor în inimi acest sentiment atât de frumos?

Ar fi mai multe motive, dar eu aș vrea să insist pe două dintre ele.

Maica Domnului cu Sfinții ÎnchisorilorBucurie, fraților!

Astăzi, de sărbătoarea Buneivestiri, împlinim trei ani de existență împreună cu voi. Evlavia față de noii martiri și mărturisitori creștini ne-a adus mai aproape unii de alții. Prietenia pe care o avem față de ei este o punte de înfrățire și între noi. Exemplul lor de viețuire este fermentul care crește în noi iubirea de Dumnezeu, de sfinți și de semeni.

Și pentru că jertfa lor uriașă este de mare folos pentru generațiile de azi și de mâine, are și Dumnezeu un plan de proslăvire a lor pe măsura acestei jertfe.

Acum trei ani spuneam că nu am premeditat apariția acestui proiect duhovnicesc chiar de sărbătoarea Buneivestiri. Tot amânasem în repetate rânduri până am ajuns în ziua bucuriei, în ziua când Dumnezeu s-a întrupat ca să poată rosti mai apoi omenirii cele zece fericiri, printre care și "Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este Împărăția Cerurilor."

Și pe măsură ce trece timpul realizăm din ce în ce mai bine că tocmai ziua acestei bucurii s-a dovedit a fi providențială, Dumnezeu lucrând peste știința și neputința noastră. Și ca să vă încredințez că este așa, iată vă aduc acum în atenție o veste apărută încă de la începutul lunii decembrie 2013, dar prea puțin cunoscută: un grup de deputați condus de reputatul profesor academician Dinu C. Giurescu, a depus un proiect de lege privind proclamarea Zilei Naționale a Martirilor români anticomuniști.

Ei bine, ziua propusă pentru cinstirea martirilor anticomuniști, este chiar 25 martie, adică de Bunavestire! Din 365 de zile, câte are un an, a fost propusă chiar această zi, în aceeași zi în care și noi am pornit acest demers pentru cinstirea noilor martiri și mărturisitori.

Însângeratul Crăciun 1989. N-a fost poate altul care să pună alături, la scara unei țări întregi, bucuria cea mai mare cu durerea cea mai teribilă.

Tot ce-am obținut în decursul istoriei noastre a fost scump plătit. Și ieșirea de sub zodia unei dictaturi aberante ne-a costat mult sânge, mai mult decât pe oricare alții. Sângele acesta ne leagă de ei pe vecie. Nu avem dreptul să-i uităm pe cei ce-au mărturisit în acel decembrie primăvăratic în numele nostru! Ei, eroii martiri, nu și-au mai aparținut, ei au fost purtătorii noștrii de cuvânt în fața umanității și ispășitorii noștrii de păcate în fața lui Dumnezeu.

Sfinții închisorilor1. Introducere

A scrie despre martiri și teroare în România este un mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri, iar dacă nu ai trăit nici vremurile de martiraj și teroare, atunci poți fi atins, cu siguranță, de o umbră de impostură [1].

Personal doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat „nor de mărturii” [2] ale credinței creștine şi ale demnităţii umane. Știu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi și țara noastră, ca să nu ne uscăm în deșertul uitării, al minciunii și al nesimțirii actuale, în special al nesimțirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astăzi, să vorbim de propriii martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi...!

Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care a transformat România într-o rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia de iure a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei etc. fac oare parte componentă din deontologia noii democraţii mondiale? Să fie oare România ţara torţionarilor fericiţi [3], care îşi consumă, fără pic de jenă, pensia uriaşă, pătată cu sânge şi moarte? Iată doar cîteva dileme, pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.

Soborul noilor mucenici ai RusieiPe 10 februarie 2013, ziua Soborului Noilor Martiri şi Mărturisitori ai Rusiei, ÎPS Mitropolitul Ilarion al Volokolamskului, şeful Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti ale Bisericii Ortodoxe Ruse, a prăznuit sfânta liturghie în biserica Maicii Domnului Bucuria celor Necăjiţi, din Moscova.

După slujbă, ÎPS Mitropolitul Ilarion a ţinut o predică, spunând în mod special:

Astăzi pomenim Soborul Noilor Martiri şi Mărturisitori ai Rusiei, toţi cei care au mucenicit în anii prigoanelor împotriva credinţei şi a Bisericii lui Hristos. Este un mare prilej pentru toată Biserica să ne reamintim întâmplările tragice, dar în acelaşi timp să le prăznuim pentru că perioada care a durat în ţara noastră 70 de ani, în timpul secolului XX, a arătat lumii un mare număr de mărturisitori şi noi martiri. Au preferat să moară decât să se lepede de Hristos şi astăzi se roagă pentru noi şi pentru patria noastră în Biserica biruitoare din cer.

Părintele Constantin Galeriu în Piața Universității - 22 decembrie 1989Mântuitorul Hristos a numit Biserica „Stâlp şi temelie a adevărului”. De aceea, una dintre datoriile ei este să mărturisească adevărul despre Dumnezeu şi om. Şi pentru ca adevărul Bisericii să nu fie întunecat de umbrele acestei lumi, unii dintre fiii ei cei mai aleşi şi-au jertfit viaţa.

Secolul al XX-lea a fost străbătut de multe ideologii care i-au persecutat pe creştini. Dintre ele, ideologia comunistă a generat cel mai mare număr de morţi. După căderea regimurilor comuniste din Europa de Est în 1989, au început dezbateri publice referitoare la problematica opresorilor şi a victimelor din timpul comunismului.

În Rusia, unde circa 60.000.000 de oameni au fost ucişi de către regimul comunist, dintre care 70.000 de clerici şi 30.000 de monahi, comunismul nu a fost condamnat de stat, dar Biserica a recunoscut ca sfinţi mai mult de 1.700 de martiri din această perioadă. În ziua de 16 august 2000, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat: „Noii mucenici şi mărturisitori ruşi, care prin suferinţe de necrezut şi-au pecetluit devotamentul lor faţă de Sfânta Ortodoxie, s-au asemănat grăuntelui evanghelic, care, murind, a dobândit înviere şi viaţă nouă. Acum din acest grăunte binecuvântat răsare ogorul îmbelşugat al înnoirii duhovniceşti a poporului lui Dumnezeu. Nevoinţa mucenicilor şi a mărturisitorilor a întărit Biserica, devenind temelia ei cea tare (2 Tim. 2, 19)”.

Alexandr Soljeniţîn, autorul „Arhipelagului Gulag” (actul de acuzare la nivel mondial a comunismului), declara că torturile din închisorile româneşti au fost mai grele decât cele din U.R.S.S. Pe 18 decembrie 2006, România, prin Preşedintele ţării, a condamnat oficial comunismul. Raportului care a fost întocmit cu această ocazie i s-au adus, pe bună dreptate, multe critici. Însă, pe lângă cele declarate oficial de către statul român, este firesc ca Biserica să aibă şi altceva de spus despre victimele comunismului.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii

Login cititori