Preotul Nicolae Cantaragiu în temniţa comunistă
S-a născut la 5 mai 1915, în familia unui ceferist din Tg. Ocna, judeţul Bacău. Datorită serviciului pe care îl avea tatăl său, Nicolae Cantaragiu şi-a făcut studiile la şcoli din cuprinsul ţării. Astfel, cele patru clase primare le-a urmat la Tighina, pentru ca Seminarul Teologic să-l facă la Chişinău, terminându-l în 1933. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Teologie din capitala Basarabiei, însă pentru că i-a decedat tatăl, a fost nevoit să se retragă.
În 1937 s-a înscris la Academia Teologică de la Oradea, pe care a absolvit-o în anul tragic al cedării Ardealului de nord-vest. S-a refugiat la Turnu Severin, de unde a solicitat hirotonia pe seama unei parohii din cuprinsul Mitropoliei Olteniei. La onomastica sa a anului 1941 a fost hirotonit pe seama Parohiei Valea Marcului, jud. Mehedinţi.
La 20 noiembrie 1942 îl găsim slujind la Ostrovul Corbului, jud. Mehedinţi, până la 1 martie 1951, când este numit contabil la Protoieria Turnu Severin şi profesor de limba rusă, apoi preot suplinitor la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” (Grecescu) din aceeaşi localitate. Pentru că nu obţine recunoaşterea de la Ministerul Cultelor, chiriarhul îl numeşte ca preot suplinitor la parohiile Izvorul Bârsei și Rasnic (iulie 1954), pentru ca din august 1956 să ajungă paroh la Parohia Bobaiţa, com. Malovăţ, jud. Mehedinţi.
În contextul arestărilor începute în 1959, părintele Nicolae Cantaragiu a fost arestat la 8 februarie, într-un lot suspectat de uneltire împotriva statului. În timpul anchetei de la Craiova, părintele a fost acuzat că în timpul studenţiei de la Oradea a participat la o tabără legionară de la Mănăstirea bihoreană Izbuc, pe care o organizase profesorul de muzică bisericească de la Academie. De asemenea, la corpul delict găsit în urma percheziţiei domiciliare i s-a reţinut lucrarea de licenţă „Bolşevismul în lumina moralei creştine”, susţinută în februarie 1940.
Ca preot era acuzat că refuzase să vorbească la predică despre colectivizare şi că discutase „duşmănos” cu apropiaţi ai bisericii în care slujea despre evenimentele de la Budapesta din 1956. Cu aceste acuzaţii, părintele Cantaragiu a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin Sentinţa nr. 287 din 1 iulie 1960, la 20 de ani muncă silnică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Craiova, Jilava (noiembrie 1960) şi Aiud (din decembrie 1960). A fost eliberat la 31 iulie 1964 din Penitenciarul Aiud.
(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)
octombrie 18, 2013 @ 8:22 am
Este naşul nostru, al fratelui meu şi al meu. Părinţii noştri nu mai sunt. Eu şi fratele meu ne-am petrecut copilăria şi ni s-au spulberat visele pentru că ne-am născut într-o familie care fusese deportată în Bărăgan şi care îl avea naş pe părintele Cantaragiu. Nu mai ştim nimic despre dumnealui cu toate căutările mele şi tare am vrea să aflăm. Ce-mi pare rău acum? Că şi astăzi, cei care au făcut rău bunicilor şi părinţilor mei, şi am găsit „scris”, inclusiv la CNSAS, despre acest lucru, tot ei au tupeul să apară în viaţa noastră şi să ne creeze tot felul de supărări! Mai rău îmi pare că nu suntem în stare să-i punem la colţ, că-i lăsăm în continuare „să le plătească Cel de Sus”. Şi mai rău îmi pare că nu-i „obligăm” pe cei care, prin natura meseriei, au datoria să cunoască adevărul şi să ne cinstească eroii!