Preotul Palanca între zidurile temniței comuniste
Cu preotul Iliescu-Palanca, am stat aproape două luni în aceeași celulă. Era parohul Bisericii Stavropoleos din centrul capitalei. Aceasta este una din cele mai frumoase biserici din țara noastră. Zidită în stil curat bizantin la începutul epocii fanariote, în 1724, de arhiereul Ioanichie. Fost director al Seminarului Teologic de la Curtea de Argeș, preotul Palanca era de o serioasă cultură.
Printre altele, a tradus din greaca veche ”Predicile” lui Ilie Minat. A suferit la securitate și la Jilava chinuri mai mari decât ale primilor creștini, spunea el. Avea un fiu, student în ultimul an la Facultatea de Medicină, la data arestării lui, și cineva îi spusese că Virgil ar fi fost exmatriculat din cauza condamnării lui. Era tare îngrijorat de soarta fiului său. În momentul când am fost mutat din celulă l-am lăsat grav bolnav. N-avea mai mult de 50-55 de ani. A fost implicat și condamnat într-un proces de spionaj. Mai târziu, când am aflat că a murit în închisoare a fost zi de doliu pentru toți cei care l-au cunoscut.
(Ion Antohe – Răstigniri în România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, pp. 287-288)